Tipul de atasament influenteaza procesul de invatare

AtaÈ™ament, imagine de sine, proces de învățare... Toate acestea sunt în strânsă legătură. AÈ™a cum o imagine de sine scăzută îi creează aÈ™teptări sub potenÈ›ialul real al elevului È™i un ataÈ™ament nepotrivit creează dezechilibru, afectând procesul de învățare al copilului.

Într-un mediu cald, în care copilul se simte iubit, confirmat, apreciat, este creeat un ataÈ™ament de siguranță. În acest tip de ataÈ™ament, relaÈ›ia dintre copil È™i părinÈ›i (mamă) este caldă, suportivă, apropiată, cu mângâiere, cooperantă È™i disponibilitate afectivă constantă. Copilul se joacă singur, lucrează singur o anumită perioadă de timp, fiind sigur de iubirea părinÈ›ilor. Deasemenea, îÈ™i poate concentra cu uÈ™urință atenÈ›ia la anumite sarcini, conform vârstei sale. Chiar o face cu interes È™i plăcere. Ca urmare a acestora, procesul de învățare se derulează natural, iar rezultatele sunt un succes.

În situaÈ›ia în care copilul are unul (mama) sau ambii părinÈ›i imprevizibili, care nu suportă contact fizic cu copilul sau se desprinde violent de acesta, corpul copilului secretă un nivel ridicat de cortizol, ceea ce determină o abordare subconÈ™tientă de tipul ”luptă sau fugi”. În acest tip de ataÈ™ament evitant, copilul devine absent, pierde contactul cu aici È™i acum, nemaiavând legătură cu ce se întâmplă în jur. Prin urmare, procesul de învățare este afectat, datorită incapacității acestuia de a-È™i concentra atenÈ›ia asupra activităților cognitive prezente.

Atunci când acasă, părinÈ›ii sau chiar unul dintre ei (mai ales mama) au un comportament ambivalent, având stări diferite de la un moment la altul, copilul devine apatic sau violent. Nu vrea să fie luat în braÈ›e, ceea ce este o manifestare a furiei. Nici în acest tip de ataÈ™ament ambivalent, copilul nu este performant în activitățile cognitive. Furia È™i frustrarea, datorită tensiunilor interioare de ordin negativ pe care acestea le generează, îl pun din nou în postura de ”luptă sau fugi”, în imposibilitatea de a fi atent la È™coală sau la realizarea unor sarcini care îl solicită mental.

Într-un ataÈ™ament dezorganizat, în care mama este È™i imprevizibilă È™i ambivalentă, copilul rămâne îngheÈ›at, paralizat. Aici, copilul nici măcar nu mai este în starea ”luptă sau fugi”. Nu mai există conexiuni fireÈ™ti, capacități de orientare ale copilului. Copilul provenit din acest tip de mediu este incapabil să înveÈ›e, este lipsit de interes, motivaÈ›ie. Pentru el, totul este lipsit de sens.