Stima de sine are un rol esenÅ£ial în realizarea echilibrului nostru psihologic: atunci când este înaltă ÅŸi stabilă conduce la acÅ£iuni eficiente, ne ajută să facem faţă dificultăţilor, să avem performanÅ£e în activitatea desfăşurată, să întreÅ£inem bune relaÅ£ii cu cei din jur; când stima de sine este instabilă sau scăzută conduce la inadaptare, neplăceri, frustrări, eficienţă scăzută în acÅ£iuni.

Pentru a înÅ£elege mai bine ce reprezintă stima de sine, trebuie să remarcăm distincÅ£ia dintre Eul real, Eul ideal ÅŸi stima de sine care sunt reunite în aspectul major, denumit Eu.

În timp ce Eul real se referă la caracteristicile fizice ÅŸi mentale ale individului, dezvoltându-se în cursul experienÅ£elor sale timpurii, Eul ideal reprezintă tot ceea ce el ar dori să fie sau să aibă, elaborând un standard comportamental ideal la care raportează rezultatele personale. Constituind dimensiunea afectivă a Eului, stima de sine reprezintă „evaluarea personală a diferenÅ£elor dintre Eul real ÅŸi Eul ideal”.

Pentru a înÅ£elege mai bine acest concept, vom descrie în continuare caracteristicile ÅŸi modalităţile de acÅ£iune ale persoanelor cu stimă de sine înaltă ÅŸi, respectiv, scăzută.

Persoanele cu un nivel scăzut al stimei de sine:

• au sentimentul că nu se cunosc prea bine;
• vorbesc despre ei într-o manieră mai degrabă neutră, moderată, neclară, mediocră;
• au o părere despre propria persoană ce depinde de circumstanÅ£e ÅŸi de interlocutori;
• au însă o bună capacitate de adaptare la interlocutori ÅŸi simÅ£ al nuanÅ£ei;
• amână luările de decizii, sunt adesea neliniÅŸtiÅ£i de consecinÅ£ele posibile ale alegerilor lor;
• sunt influenÅ£aÅ£i de anturaj în luarea deciziilor;
• sunt uneori ezitanÅ£i sau convenÅ£ionali;
• sunt prudenÅ£i, răbdători, acÅ£ionează după ce s-au gândit bine.

Aceste persoane reacÅ£ionează emoÅ£ional la eÅŸec, se prăbuÅŸesc, se simt respinÅŸi dacă sunt criticaÅ£i în domeniile în care se consideră competenÅ£i, se justifică după eÅŸec, caută informaÅ£iile negative despre ei, manifestă anxietate puternică în faÅ£a evaluării de către ceilalÅ£i; au bună motivaÅ£ie de a nu eÅŸua, capacitate de a asculta criticile.

De asemenea, au în faÅ£a succesului emoÅ£ii amestecate, le place să reuÅŸească, însă reuÅŸita le perturbă imaginea de sine, le produce frică de a nu mai fi la înălÅ£ime, succesul lor nu aduce beneficii stimei de sine pentru că bucuria lor este anxioasă; toate acestea conduc la o atitudine umilă, modestă. Acestor persoane le este permanent frică de eÅŸec, nu-ÅŸi asumă riscuri, se simt apăraÅ£i de obiceiuri, preferă mediocritatea, progresează lent, raÅ£ionează în funcÅ£ie de eÅŸecuri; sunt prudenÅ£i ÅŸi stăpâniÅ£i.

Persoanele cu stimă de sine ridicata:

• au păreri clare ÅŸi stabile despre ei înÅŸiÅŸi întrucât acestea nu depind prea mult de context;
• vorbesc despre ei în mod tranÅŸant, pozitiv, coerent;
• riscă să facă exces de certitudini ÅŸi simplificări;
• acÅ£ionează în mod eficient, Å£in cont de ei înÅŸiÅŸi în luarea deciziilor;
• perseverează în hotărările lor în ciuda dificutăţilor, pot fi inovatori, însă uneori sunt prea sensibili la interesele lor pe termen scurt.

EÅŸecul nu lasă urme emoÅ£ionale durabile, pot rezista la criticile asupra punctelor lor sensibile, nu se simt obligaÅ£i să se justifice după eÅŸec, nu se simt respinÅŸi dacă sunt criticaÅ£i însă se întâmplă să nu Å£ină cont de critică.

O persoană cu un nivel crescut al stimei de sine are încredere în forÅ£ele proprii, percepe nevoile ÅŸi stările afective pornind de la această premisă a încrederii, fără distorsiuni, este o persoană hotărâtă, bazându-se pe propriile judecăţi ÅŸi analize.Pentru ei, reuÅŸita le confirmă imaginea de sine, le provoacă emoÅ£ii pozitive, motivaÅ£ie crescută; ei sunt însă dependenÅ£i de recompensă. AceÅŸtia îÅŸi asumă riscuri, caută să-ÅŸi depăsească limitele, se simt stimulaÅ£i de noi experienÅ£e, au un progres rapid, raÅ£ionează în funcÅ£ie de succese.

BineînÅ£eles că stima de sine are un rol important în menÅ£inerea unui nivel crescut al sănătăţii psihice ÅŸi fizice a individului. De altfel, cercetările au descoperit că omul deÅ£ine o serie de mecanisme de menÅ£inere a stimei de sine la un anumit nivel care să restricÅ£ioneze, cât mai mult cu putinţă, instalarea unui disconfort sau aspect psihologic negativ, precum anxietatea sau instabilitatea emoÅ£ională.