Boala Parkinson

Boala Parkinson este cea mai frecventa afectiune neurologica dupa bolile cerbrovasculare si epilepsie.Cea mai frecventa boala neuro-degenerativa dupa boala Alzheimer. Raspandita pe tot globul, in toate regiunile geografice, in toate populatiile. Este o afectiune cu evolutie progresiva, care incepe cu multi ani inaintea debutului clinic si care are o evolutie continua dupa aceea in urmatorii cca.15 ani sau mai mult.
Ca regula generala, varsta de debut a bolii este intre 40 si 70 ani, cu un varf in decada a 6-a de varsta, avand o prevalenta de cca 1% la varsta de 65 ani si 3,5% la 85 ani. Este o afectiune sporadica. Nu prezinta in general tendinta familiala. Incidenta familiala este 1-2%. Formele familiale prezinta caractere de transmitere de tip autosomal dominant si autosomal recisiv.
Primele simptome ale bolii sunt uneori confundate cu “acuze reumatice”, pacientii se plang de tensiune musculara dureroasa in umar, brat, coapsa. Adesea miscarile de finete la nivelul mainolor sunt afectate : periatul dintilor, incheierea nasturilor, scrisul (devine mic si tremurat).
Debutul insidios, in general in decada a 6-a, cu o medie in jurul varstei de 55 ani, cu manifestari asimetrice, printr-o tremuratura usoara sau o akinezie (scaderea posibilitatii de miscare) mai mult sau mai putin globala.
Semnele clinice majore ale bolii sunt:

• Tremorul mainilor, capului sau picioarelor; diminua in timpul miscarilor, dispare in somn, este accentuat de stes si de oboseala.
• Hipokinezia ,definita ca o dificultate in initierea actelor motorii; forma extrema a hipokineziei este akinezia;
• Bradkinezia, definita ca o scadere a vitezei de realizare a miscarilor (lentoare). Micrografie (scris mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea mimicii ), clipit rar si hipofonie (voce dimnuata)
• Rigiditatea musculara , mersul cu pasi mici cu viteza variabila, uneori caderi ,

lipsa balansului membrului afectat .

• Dementa survine tardiv in evolutia bolii si afecteaza 30%-40% din pacienti.
• Depresia este frecventa si poate aparea inainte ca boala sa fie diagnosticata.
• Disfunctia autonoma este intalnita in stadiile avansate ale bolii si include hipotensiunea ortostatica, constipatia, disfagia, salivarea, transpitatia excesiva, disfunctii urinare si disfunctii sexulale la barbate.

Un aspect extrem de important este acela ca debutul clinic al Bolii Parkinson este de regula unilateral, iat in timp, semnle clinice se extind si se agraveaza si controlateral.

Examenele paraclinice uzuale, in particular imagistica (CT/IRM), nu pun de regula in evidenta modificari caracteristice bolii Parkinson, dare ele trebuie efectuate pentru stabilirea diagnosticului initial, deoarece sunt extreme de utile pentru excluderea altor afectiuni care se includ in diagnosticul diferential (tumori cerebrale, leziuni vasculare, alte boli neurodegenerative).

O data stabilit diagnosticul de boala Parkinson este recomandabil sa se faca o evaluare cantitativa a severitatii bolii , ceea ce va permite o suptaveghere mai riguroasa atat a evolutiei, cat si a raspunsului therapeutic.

Tratamentul- este individualizat; tine cont de profesie, varsta, angrenare sociala si starea emotionala. In principiu, terapia este ghidata de severitatea simptomelor si de gradul de disabilitate functionala; sa controleze adecvat simptomele si semnele, sa se evite cat mai bine efectele adverse secundare; sa fie eficienta un timp cat mai indelungat.

In present nu exista niciun tratament curativ al bolii Parkinson. Astfel tratamentul are ca scop corectarea simptomelor, si atenuarea consecintelor lor asupra vietii cotidiene si sociale ale pacientului. De aproximativ 30 de ani, tratamentul cu L-Dopa este cel mai eficace impotriva acestei maladii. Actiune sa este insa pe termen scurt, in cativa ani acest medicament poate agrava simptomele motorii ale bolii.Tratamentul initial cu agonisti dopaminergici (pramipexol si ropinirol) pot intarzia necesitatea inceperii tratamentului cu L-Dopa si pot astfel intarzia aparitia efectelor secundare ale acesteia.

Rasagilina (Azilect 1mg) administrat o data pe zi subliniaza benefiicile duale ale tratamentului. Pe langa beneficiile simptomatice, tratamentul a demonstrat si un efect de modificarea evolutiei bolii, prin incetinirea cursului acesteia.

Neurochirurgia reprezinta de asemenea o alternativa pentru anumiti pacienti, prin stimularea cerebrala profunda cu ajutorul electrozilor ce stimuleaza o anumita regiune a creerului (nucleul subtalamic).

Metode de tatament aditionale cum sunt exercitiile fizice, fizioterapia si terapia occupational pot fi de ajutor, mai ales in mentinerea tonusului, mobilitatii si independentei.

O dieta echilibrata, odihna, precum si suportul emotional din partea familiei, pot fi de mare ajutor.

Este bine sa fie consultat medicul specialist atunci cand apar simptomele bolii Parkinson. Persoanele ce sufera de boala Parkinson trebuie sa mearga la medicul specialist in mod regulat (o data la 3-6 luni ) pentru modificarea tratamentului, pe masura ce boala evolueaza.