CARIA – simptome, cauze si tratament

Astazi, caria este una dintre cele mai frecvente afectiuni din intreaga lume. Cariile dentare au origine bacteriana, ce cauzeaza demineralizarea si distrugerea tesuturilor dure dentare (smalt, dentina si cement). Acesta este un rezultat al producerii de acid prin fermentatia bacteriana a resturilor alimentare acumulate pe suprafata dintelui. Daca demineralizarea depaseste remineralizarea din saliva si de alti factori cum ar fi pastele de dinti cu fluor, guma de mestecat, aplicatii locare cu fluor, aceste tesuturi vor fi afectate, producandu-se carii dentare (coloratii, orificii in dinti)

SEMNE SI SIMPTOME

De obicei,o persoana care prezinta carii dentare nu este constienta de existenta acestora. Cel mai evident semn de o noua leziune carioasa este aparitia unei pete alb-cretoase pe suprafata dintelui, care indica o suprafata de demineralizare a smaltului. Acest lucru este mentionat ca fiind o leziune tip pata alba, o leziune carioasa incipienta sau o “microcavitate”. Daca leziunea continua sa se demineralizeze, isi modifica culoarea in maro si se va transforma, in cele din urma, intr-o cavitate. In stadiul de pata alba-cretoasa procesul poate fi reversibil, dar odata ce se formeaza o cavitate, structura dintelui pierduta nu poate fi regenerata . O leziune de culoare maro si cu aspect lucios sugereaza existenta cariei dentare care a fost o data prezenta, dar procesul de demineralizare s-a oprit , lasand o pata. Leziunea activa poate avea culoarea mai deschisa si se observa prin transparenta smaltului.

Cand smaltul si dentina sunt distruse , cavitatea devine evidenta. Zonele afectate isi schimba culoarea si devin moi, friabile la atingere. Odata ce dezintegrarea trece prin smalt, canaliculele dentinare, care ajung la nervul dintelui, devin expuse, ducand la durere, care poate fi tranzitorie si se exacerbeaza prin expunerea la caldura, frig, alimente si bauturi dulci sau acre.Un dinte slabit prin degradare interna extinsa, uneori, se poate fractura brusc in fortele normale de mestecat. Cand leziunea a progresat suficient pentru a permite bacteriilor sa afecteze tesutul nervos din centrul dintelui, durerea se intensifica si devine constanta. Necroza tesutului nervos si infectia sunt consecintele ce apar ulterior. In acest caz dintele nu va mai fi sensibili la cald sau la rece, dar poate fi dureros la presiune.

Cariile dentare pot provoca, de asemenea, respiratia urat mirositoare si gustul fetid. In cazurile avansate , infectia se poate raspandi de la dinte afectat la tesuturile moi din jur, aparand abcesul.

CAUZE

Exista trei criterii principale necesare pentru formarea cariilor :igiena dentara, prezenta glucidelor fermentabile (cum ar fi zaharoza) si timpul. Cu toate acestea, este cunoscut faptul ca aceste trei criterii nu sunt intotdeauna suficiente pentru a provoca boala carioasa. Este necesar si un mediu propice pentru promovarea dezvoltarii unui biofilm cariogen. Procesul carios nu are un rezultat inevitabil. Diferite persoane vor fi sensibile la diferite grade de agresiune bacteriana, in functie de forma dintilor lor, distribuirea pe arcada (inghesuiri dentare), obiceiurile almentare, igiena orala , precum si capacitatea de tamponare a salivei. Cariile dentare pot aparea pe orice suprafata a unui dinte care este expus in cavitatea bucala, mai putin structurile intraosoase.

BACTERIILE

Bacteriile cele mai responsabile pentru cariile dentare sunt streptococii, cel mai vizibil streptococcus mutans, streptococcus sobrinus, si lactobacilii. Aceste bacterii produc acid in prezenta carbohidratilor fermentabili, cum ar fi zaharoza, fructoza, glucoza. Acestea pot produce un nivel ridicat de acid lactic prin fermentarea zaharurilor si sunt rezistente la efectele adverse ale pH scazut.

Unele alimente au un pH acid de 5,5 sau mai mic, care poate duce la demineralizarea smaltului in absenta bacteriilor. Acest lucru este cunoscut sub numele de eroziune, deoarece cauza nu este de tip bacterian. Atacul cu acid apare in complicatii sistemice, cum ar fi bulimia si refluxul gastroesofagian.

DINTELE

Aproximativ 96 % din smaltul dentar este compus din minerale. Aceste minerale, in special hidroxiapatita, vor deveni solubile atunci cand sunt expuse la medii acide. Smaltul incepe sa se demineralizeze la un pH de 5,5. Dentina si cementul sunt mai predispuse la carii decat smaltul , deoarece acestea au un continut mai scazut de minerale. Astfel , in cazul suprafetelor de colet ale dintilor expuse datorita retractiilor gingivale sau bolii parodontale, cariile se pot dezvolta mai usor.

Dintii cu cel mai mare risc de leziuni carioase sunt primul si al doilea molar permanent datorita perioadei de timp prezente in cavitatea bucala si anatomia complexa de suprafata.

PREVENIRE

Ingrijirea personala consta in periaj corect si folosirea atei dentare. Scopul igienei orale este de a reduce la minim orice agenti etiologici din cavitatea orala si pentru a preveni formarea de placa sau biofilm dentar. In ceea ce priveste cantitatea de placa bacteriana, dintele este mai vulnerabil la carii dentare atunci când carbohidratii din alimentele sunt lasati pe dinti dupa fiecare masa sau gustare. O periuta de dinti poate fi folosita pentru a indeparta placa de pe suprafetele accesibile, si ata dentara pentru suprafetele interdentare. Atunci cand este utilizata corect, ata dentara indeparteaza placa din zone care altfel ar putea dezvolta carii interproximale.Alte mijloace de igiena orala secundare includ periutele interdentare, dusul bucal, guma de mestecat si apa de gura.

Igiena orala profesionala consta in examene dentare periodice si profilaxie profesionala, fiind necesara interventia medicului dentist.

MODIFICARE DIETEI

Pentru sanatatea dentara,frecventa aportului de zahar este mai importanta decat cantitatea consumata. Produsele alimentare lipicioase (jeleuri, caramele sau bomboane) au tendinta de a adera mai usor pe dinti, de aceea fiind recomandat periajul dintilor dupa fiecare masa. Pentru copii se recomanda limitarea frecventei consumului de bauturi cu zahar si a biberoanelor pentru sugari in timpul somnului.

Laptele si anumite tipuri de branza pot ajuta impotriva cariilor dentare daca sunt consumate la scurt timp dupa consumul de alimente cu potential cariogen pentru dinti. De asemenea, guma de mestecat care contine xilitol este utilizat pe scara larga pentru a proteja dintii. Guma de mestecat, prin diferite arome, stimuleaza receptorii de pe limba care sunt cunoscuti pentru a creste productia si eliberarea de saliva, ce contine sisteme naturale tampon pentru a preveni scaderea pH-ului in gura, pana la punctul in care smaltul poate deveni demineralizat.

TRATAMENT

Structura dintelui distrus nu se regenereaza complet, desi remineralizarea leziunilor carioase foarte mici pot aparea in cazul in care igiena dentara este mentinuta la nivel optim. Pentru refacerea leziunilor mici si remineralizarea smaltului se pot aplica fluorizari locale. Pentru leziuni mai mari,progresia cariilor dentare nu poate fi oprita decat prin tratament. Scopul tratamentului este de a conserva structurile dentare si a preveni distrugerea ulterioara a dintelui.

In general , tratamentul din timp este mai putin dureros si mai putin costisitor decat tratarea cariilor extinse . Anestezice locale sau alte medicamente prescrise pot fi necesare in anumite cazuri, pentru a calma durerea in timpul sau dupa tratamentul propriu-zis. Dupa ce tesutul alterat este eliminat, lipsa peretilor dentari necesita o restaurare dentara de un anumit tip pentru a reface functia estetica si masticatorie a dintelui.

Materiale de restaurare includ amalgamul dentar, compozit, portelan, zirconiu. Rasinile compozite si portelanul integral sunt folosite mai frecvent atunci cand estetica primeaza. In cazul in care cavitatea este prea extinsa, iar structura dintelui ramasa nu este suficienta pentru a rezista fortelor masticatorii, este necesara o coroana de acoperire. Coroanele sunt de mai multe tipuri: metalice, ceramice pe suport metalic, ceramice pe suport de zirconiu.

In anumite cazuri, terapia endodontica poate fi necesara pentru restaurarea unui dinte. Terapia endodontica se recomanda in cazul in care pulpa dentara este afectata datorita inflamatiei, necrozei sau a unei fracturi unde tesutul pulpar este expus.

Oextractiepoate servi, de asemenea, ca tratament pentru cariile dentare. Indepartarea dintelui cariat este efectuata daca dintele este complet distrus de procesul carios si nu mai exista pereti de sustinere. Extractiile sunt uneori luate in considerare in cazul in care dintele nu are antagonist sau va provoca probleme suplimentare in viitor, infectii severe. Extractia poate fi uneori preferata de catre pacienti cu dizabilitati care nu se pot deplasa si nu pot veni sedinte repetate la medicul dentist.