Caria dentara

Terapia cariei dentare

Ce este caria dentară?

Caria dentară este un proces distuctiv cronic al țesuturilor dure ale dintelui, fără caracter inflamator, producând necroza și distrucția acestora.

Care sunt factorii de risc în apariția cariei dentare?

Caria dentară ia naştere dintr-un cumul de factori (cei mai incriminaţi fiind bacteriile de la nivelul cavităţii orale, igiena precară, aportul scăzut de fluor, alimentaţia şi fumatul) şi apare în general la dinţii din spate care, datorită formei lor aplatizate, sunt folosiţi în mestecarea alimentelor şi astfel sunt favorizate depunerile de resturi alimentare în spaţiile interdentare, care cresc numărul de bacterii dăunătoare în lipsa unei igiene orale corespunzătoare. Astfel, principalele vinovate pentru apariția cariilor sunt anumite tipuri de bacterii din gură. Ele reprezintăplaca bacterianăcare, în contact cu carbohidrații și cu zaharurile din alimente, determină formarea unui mediu acid care dizolvă smalțul dinților.

Un alt posibil vinovat al apariţiei cariilor esterefluxul gastroesofagian, o tulburare gastrică în care acizii din stomac ajung în cavitatea bucală şi erodează smalţul pe partea internă a dinţilor, în special dinţii superiori.

Dietaeste tot un factor de risc major în apariţia cariei dentare. Alimentele care se lipesc de dinţi şi cele cu un conţinut mare de carbohidraţi sunt cele mai periculoase pentru sănătatea dentară ( de exemplu: zahărul, mierea, gemul, ciocolata, băuturile răcoritoare cu zahăr, îngheţata, bomboanele, chips-urile şi chiar pâinea).

Fumătoriisunt mult mai expuşi riscului de formare a cariilor dentare deoarece fumul din ţigară scade producţia de salivă şi astfel este scăzută protecţia împotriva acizilor care atacă dintele.

Cum se pune diagnosticul de carie dentară?

Medicul stomatolog poate stabili un diagnostic de carie dentară însă din stadiu incipient, când simptomele nu sunt evidente cu ochiul liber prin examinarea atât a suprafeţele dentare vizibile cât şi pe cele mai puţin accesibile, prin intermediul radiografiei dentare. Astfel medicul dentist poate observa unul sau mai multe din următoarele semne de carie dentară:

- pierderea translucidității smalțului

- prezența unei pete albe cretoase

- colorații brun-negricioase la nivelul unor fisuri/fosete ( la nivelul molarilor)

- soluții de comtinuitate cu lipsă de substanță

- cavități carioase care conțin resturi alimentare etc.

Astfel medicul dentist poate stabili un diagnostic cât mai precis, pentru ca tratamentul să fie aplicat cât mai repede iar rezultatele să fie optime.

Care sunt simptomele cariei dentare?

De regulă, caria îşi face simţită prezenţa destul de discret, iar simptomele se lasă mult aşteptate, până în momentul în care aceasta se află deja într-un stadiu destul de avansat de evoluţie. Tocmai din acest motiv, este indicat să mergeţi periodic la cabinetul medicului pentru un consult stomatologic. Majoritatea persoanelor însă ajung la dentist abia în stadiu avansat, când apar: durerile dentare, sensibilitate la rece, cald sau dulce, respiraţia urât mirositoare etc.

Astfel de simptome trebuie să pună în alertă pacientul, care trebuie să urmeze, cât mai repede posibil, un tratament adecvat. Ignorarea acestora duce iremediabil la avansarea boliişi chiar pierderea dintelui.

Cum se clasifică cariile dentare?

În funcţie de stadiul de evoluţie, există mai multe tipuri de carii, şi anume:

- Carii în şanţuri şi fosete (care se formează pe suprafaţa dintelui cu care mestecăm alimentele)

- Carii pe suprafeţe netede (se formează pe suprafeţele laterale ale dinţilor)

- Carii pe rădăcina dintelui (apar în special la persoanele în vârstă sau la cele cu boală parodontală activă,unde gingia se retrage şi lasă rădăcina dintelui expusă în cavitatea bucală).

- Carii secundare sau marginale (se formează între dinte şi obturaţie)

- Carii recurente sau recidive (apar sub obturaţii şi sunt descoperite prin intermediul radiologiei dentare)

Care este tratamentul cariei dentare?

Tratamentul cariilor dentare diferă foarte mult în funcţie de stadiul de evoluţie al afecţiunii dentare.

O carie în forma sa incipientă, deci fără a forma o cavitate, poate fi simplu tratată de către medicul stomatolog prin aplicarea unei soluţii cu fluor care are rolul de a stopa procesul de degradare a dintelui, cu condiţia ca pacientul să respecte cu stricteţe regulile elementare de igienă orală.

Dacă stadiul cariei ajunge deja la lipsă de substanţă, deci la apariţia acelei aşa-numite cavități în stratul dentar, medicul va apela la curăţarea ţesutului dentar alterat şi infectat şi va umple această cavitate printr-o obturaţie, popular denumită plombă. Plomba (obturaţia) are scopul de a înlocui ţesutul dentar lipsă şi pentru realizarea acesteia se pot folosi diferite tipuri de materiale dentare, cum ar fi: amalgamul (gri-negru, metalic), cimenturi dentare (de culoarea dintelui) şi materiale compozite (care sunt cele mai apropiate de proprietăţile dintelui natural).

Cazurile grave de carii, cu evoluţie avansată şi deteriorare adâncă în stratul dentar, necesită cel mai probabil un tratament de canal, care presupune în primul rând înlăturarea nervului şi sigilarea dintelui (în scopul prevenirii transmiterii bacteriilor în restul organismului), după care se trece la procedura la acoperire a dintelui cu o coroană de înveliş sau se restaurează dintele afectat printr-o obturaţie simplă sau armată.

De ce să optăm pentru obturații cu materiale compozite?

Materialele compozite sunt soluția cea mai potrivită pentru obținerea unor nuanțe precise care se potrivesc cu dintele și refac estetica și funcționalitatea dintelui. Aceste materiale sunt în momentul de față cele mai populare pentru că pot imita culoarea dintelui, fiind în același timp foarte rezistente.

După curățarea cariei se aplică un gel de curățare, apoi o soluție adezivă și, în cele din urmă, materialul compozit pentru obturație care se întărește la lumina albastră de intensitate mare timp de numai 20 de secunde.

După obturare și întărirea materialului compozit, se verifică dacă plomba are forma și aspectul dorit, moment în care se pot face eventualele ajustări necesare.

Care sunt complicaţiile cariei dentare?

Caria dentară poate duce la afecțiuni și mai grave, cum ar fi infecţii grave ale gingiilor şi ale osului de sub ele. Aceste infecţii pot produce, prin acutizare, un abces dentar, care se manifestă prin dureri intense, umflarea zonei respective, febră şi stare de rău general, iar în acest stadiu dintele nu mai poate fi recuperat şi nu există altă soluţie decât extracţia.

De asemenea, caria dentară favorizează acumularea de placă bacteriană în exces care poate duce la apariţia gingivitei, o afecţiune în care gingiile capătă culoarea roşie, sunt inflamate, sângerează la periaj şi sunt dureroase.

Cazurile de carie avansată pot conduce la colectarea puroiului la baza rădăcinii dintelui şi astfel se erodează osul care susţine dintele dar se extinde şi infecţia, care va fi tratată chirurgical, prin intermediul unui drenaj (incizie a tegumentului sau mucoasei pentru a elimina colecţia de puroi).

Astfel amânând tratarea dintelui cariat riscați, pe lângă durere și disconfort, pierderea acestuia. Cu cât amânați mai mult, cu atât tratamentul devine mai dificil, implicând intervenția pe canalele radiculare pentru salvarea dintelui. Operațiunea va fi de durată mai lungă și mult mai costisitoare. De aceea se recomandă respectarea prezentării la controale periodice ( o dată la 6 luni) pentru depistarea și tratarea cât mai precoce a cariei dentare.

DR. LAZA DANIELA

Stomatologie generală