Consilierea ca sansa

Consilierea ca sansa

Consiliere psihologica

Consilierea psihologica este o interventie psihologica in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale sau in scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. (Daniel David - Psihologie clinica si psihoterapie, 2006).

Consilierea psihologică este o interventie psihologica ce presupune o discuţie între persoana consiliată şi consilier . Această discuţie are la bază problematica adusă de client (persoana care apelează la consiliere), consilierea fiind posibilă numai în prezenţa clientului, întreg demersul centrându-se numai pe rezolvarea problemelor persoanei consiliate.

Consilierea psihologică, ca de altfel toate intervenţiile psihologice este demersul care presupun confidenţialitate, cât şi respectul faţă de aspectele intime/foarte personale care sunt discutate în cadrul şedinţelor.

Pentru ca acest demers să aibă succes, este importantă prezenţa clientului şi motivaţia acestuia pentru a face ceva în vederea rezolvării problemelor pe care le are, precum şi aşteptările pe care le are de la acest demers.

Cui se adreseaza?

Consilierea psihologică se adresează persoanelor aflate în situaţii care sunt văzute sau percepute de către acestea ca fiind fără ieşire sau fără soluţionare. Aceste situaţii, numite şi situaţii de criză, sunt resimţite de persoană ca un fel de dezechilibru, de neputinţă, de piedică în adaptarea la viaţa de zi cu zi.

Psihologul accepta neconditionat experienta, valorile clientului si incarcatura lui emotionala. Psihoterapia experientiala ajuta clientul sa se deblocheze si sa-si foloseasca cretiv propriile resurse, intr-un proces de evolutie constient, bazat pe libertatea alegerilor si pe asumarea responsabilitatilor.

Fiecare om este unic si dispune de un potential latent ce se cere valorificat, iar boala psihica poate fi privita drept o expresie a scaderii potentialului uman, prin deblocarea posibilitatilor sale de manifestare.

Terapia nu are rolul de a modifica clientul, ci de a-i crea situatii experientiale prin care aceasta sa-si descopere propriile disponibilitati si sa le puna in actiune in scopul dezvoltarii propriei persoane.

Consilierea psihologica poate avea ca beneficiari: copiii, adolescenti, adulti, cupluri, familii si grupuri.

Scopul consilierii

Demersul terapeutic isi propune sa ajute persoana sa obtina autonomia, sa se accepte asa cum este, sa-si afirme identitatea unica in confruntarea cu ceilalti, cu familia. Scopul consilierii consta in folosirea eficienta a resurselor personale ale celui care solicita asistenta psihologica in ameliorarea problemelor psihoemotionale si de comportament. In urma procesului de consiliere psihologica, indivizii invata sa-si dezvolte noi strategii de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, prin activarea propriilor resurse blocate.

Consilierea psihologica poate fi aplicata si familiilor cu copii cu dizabilitati. Este foarte importanta sustinerea si consilierea emotional- afectiva a parintilor care au copii cu dizabilitati, avand in vedere faptul ca, de cele mai multe ori acestia se gasesc in situatii dificile carora nu stiu sa le faca fata. Psihologul poate sa ii ajute sa invete sa depaseasca astfel de impasuri.

In consilierea părinţilor copiilor cu deficienţe trebuie să se ţină cont şi de următoarele nevoi ale familiei:

- nevoia de sprijin, pentru că aceştia cred că, în situaţia lor nimeni nu-i mai poate ajuta;

- nevoia de a fi informaţi asupra bolii şi a consecinţelor pe termen lung ale acesteia asupra evoluţiei copilului;

- nevoia de a fi înţeleşi, de a le fi înţeleasă situaţia şi dificultăţile prin care trec, dar să nu fie compătimiţi;

- nevoia de a se ocupa de ceilalţi copii şi de a nu periclita viitorul acestora din pricina îngrijirii permanente pe care o necesită copilul cu deficiente;

- nevoia de consiliere şi de suport deoarece se simt singuri şi consideră că nu pot fi înţeleşi decât de părinţi care se află într-o situaţi similară.

Vom acorda un interes deosebit nevoilor părinţilor, considerându-i ca fiind cei prin intermediul cărora evoluţia copilului va fi mai bună.

Intre terapiile de familie care considerăm că au eficienţă asupra familiei copilului cu nevoi speciale, terapiile de familie individuale, psihoterapiile multiple şi grupurile de suport. Ultimele doua reunesc mai multe familii în procesul terapeutic, ajutand la schimbul de experienta intre familii.