Cum ne alegem terapeutul

Traube (2001) afirmă că alegerea unui anumit terapeut reprezintă o problemă destul de dificilă, având în vedere că nu există o metodă specifică în corespondenţă cu un tip determinat de problemă.

O calitate importantă a terapeutului este simţul umorului – abilitatea de a râde de sine însuşi în orice situaţie, astfel încât să nu se ia prea în serios, deşi munca şi relaţia cu aceasta sunt foarte serioase. Este esenţial să existe o rezonanţă între client şi terapeut, ce vine din sentimentul de încredere pe care clientul îl manifestă faţă de terapeut, ca şi din atracţia esenţială pe care o exercită munca terapeutului.

În toate disciplinele spirituale, profesorul e cel care a studiat, practicat şi, preferabil, a avut o serie de experienţe personale înainte să-i îndrume pe alţii.

Moreau (2007) consideră că atunci când ne alegem terapeutul, e necesar să punem întrebări privitoare la provenienţa, calificările şi gradul de expunere personală şi profesională către spiritualitate, cât şi despre orice problemă specifică personală pe care o avem; să ne ascultăm vocea interioară şi să fim siguri că alegerea noastră este una bună, iar când vom începe terapia, să ştim că oricând ne putem răzgândi, dacă ceea ce am ales nu corespunde nevoilor noastre.

Terapeuţii necesită un anumit tip de inteligenţă interpersonală pentru a putea aplica ştiinţa, astfel că este recomandabil să evităm terapeuţii rigizi, limitaţi şi dogmatici – aceştia sunt aroganţi şi exclusivişti şi nu se simt în largul lor vis-a-vis de emoţiile proprii şi ale altora. Terapeuţii care sunt ei înşişi foarte defensivi se vor focaliza pe ceea ce fac şi pe tehnicile aplicate, dar ar trebui totuşi să îşi amintească faptul că folosirea tehnicii respective trebuie să ţină cont de contextul relaţiei terapeutice. Terapeutul ar trebui să ne asculte, să ne arate interes şi curiozitate, să dezvolte o relaţie de încredere mutuală, şi de abia apoi să îşi aplice tehnicile.
Moreau (2007) ne recomandă să fim precauţi cu terapeuţii care ne povestesc deseori despre realizările lor şi menţionează clienţii înstăriţi sau bine-cunoscuţi; aceştia ar putea prelungi relaţia terapeutică pentru a-şi împlini propriile nevoi.

Putem întâlni practicieni excepţionali în orice şcoală de terapie; adesea terapia e la fel de bună ca şi terapeutul, aşa că nu trebuie să ne limităm la anumite şcoli psihologice, deoarece putem găsi terapeuţi eficienţi în locuri neaşteptate.

Totuşi, mulţi clienţi şi profesionişti au exprimat opinia conform căreia succesul terapiei depinde deopotrivă de găsirea terapeutului potrivit, cât şi a şcolii de terapie potrivite.

Fragment din cartea Introducere în psihoterapie, autor Steliana Rizeanu