Depunerile de tartru

Tartrul constituie un depozit organo-mineral care se fixeaza pe fetele linguale ale dintilor grupului frontal mandibular, fetei vestibulare a molarului de 6 ani maxilar, in jurul lucrarilor protetice dentare fixe. Tartrul se formeaza prin depunerea sarurilor de calciu din saliva si din alimentatie, alaturi de placa bacteriana. Prin lipsa de igiena, placa bacteriana se solidifica si rezulta depuneri masive de tartru, care vor irita gingiile si vor favoriza intretinerea si evolutia proceselor carioase.

Tartrul nu se poate indeparta prin metodele de igiena obisnuite. Fiind poros, el aduna ca un burete placa bacteriana care se depune in mai multe straturi si se mineralizeaza. Astfel, depozitul se mareste, apasa pe gingie, aceasta se retrage, lasand dezgolita, de cele mai multe ori, radacina dintelui.

In general, gingiile pacientilor cu depuneri de tartru sunt inflamate si sangereaza frecvent la periaj. Daca tartrul nu este indepartat periodic, afecteaza si tesutul de sustinere a dintelui, nu doar gingia, toate acestea ducand la mobilizari ale dintilor afectati si, in final, la pierderea lor.

Pacientii cu depuneri de tartru au in permanenta un miros fetid la nivelul cavitatii bucale (chiar daca se spala pe dinti si folosesc apa de gura). In plus, exista si un aspect estetic neplacut, din cauza depozitelor maronii-galbui care se observa printre dinti.

Tartrul supragingival se poate indeparta cu ajutorul aparatului cu ultarasunete sau manual (cu instrumentar ascutit, numit gheara de detartraj). Tartrul subgingival se indeparteaza cu ajutorul unor chiurete, manual, prin dislocare.

Dupa detartraj, se realizeaza un periaj profesional cu perii si paste speciale, eliminandu-se astfel ultimele resturi de placa bacteriana restanta si aderenta. In urma periajului, ramane o suprafata lucioasa si, in acest fel, se intarzie depunerile ulterioare. Detartrajul efectuat corect in cabinet NU afecteaza implantarea dintilor.