Despre bolile reumatice

Ce este „reumatismul”?

Majoritatea oamenilor cred că sub această denumire se înţelege o singură boală. Realitatea este cu totul alta; clasificarea internaţională a bolilor recunoaşte peste 200 de „reumatisme”. Este deci de dorit ca să vorbim nu despre reumatism ci de boli reumatice sau, mai bine, reumatologice, adică de care se ocupă specialitatea medicală denumită reumatologie. Acestea cuprind în principal alte părți corpului decît organele interne, adică încheieturile, mușchii, tendoanele, oasele etc, zise structuri „de susținere” ale corpului.

Termenul de reumatism vine din limba greacă, unde rheuma însemnează curgere, flux, curent de apă. Acesta a fost utilizat pentru că medicii din vechime credeau că durerile bolnavilor se datorează tulburării curgerii lichidelor în corp, de exemplu spre încheieturi. Denumirea acoperă două mari categorii de boli – inflamatoare și neinflamatoare.

Denumirea reumatismelor inflamatoare conține termenul -itis, care ne vine din limba greacă, unde înseamnă „inflamaţie”, de exemplu în articulații (artrită) muşchi (miozită), tendoane (tendinită), oase (oseită) etc. Bolile neinflamatoare, zise degenerative sau de uzură, se numără de asemenea printre cele reumatice. Aici denumirea provine de la -osus, împrumutat din limba latină, unde însemnează „plin de” sau „avînd ceva înăuntru”, de exemplu artroză, tendinoză, osteoporoză etc. Atunci când vrem să menţionăm în general o boală a aparatului locomotor, fără a specifica de ce natură este aceea, folosim termenul grecesc –pathos, care definşte noţiunea de boală în general (ex artropatie, miopatie etc). Sintetizînd această terminologie pentru cazul bolilor articulaţiilor, putem vorbi de artropatii (boli în general), artrite (boli inflamatoare) şi artoze (boli degenerative), care toate sunt forme de reumatism. Și la fel pentru alte localizări.

Ce este un reumatolog?

Reumatologul este medicul internist care se ocupă de toate bolile aparatului locomotor, zise şi musculo-scheletale, în afară de cele produse de lovituri. Astfel, acesta s-a specializat prin pregătire potrivită, întocmai cum au făcut-o interniștii care se ocupă de bolile interne - inimă, plămâni, stomac și intestine, rinichi etc, pe domeniile respective. Dar, bolile reumatice nu se limitează la structurile apartului locomotor, ci prind şi organe interne, uneori într-o formă foarte gravă. Prin pregătirea sa de bază în medicina internă, reumatologul este în stare să rezolve toate problemele acestor bolnavi.

Specialitatea denumită balneofizioterapie este diferită de reumatologie. Aceasta are ca obiect principal de activitate tratarea oricăror boli, fie acestea ale sistemului musculoscheletal sau altele (neurologice, ortopedice, cardiologice, ginecologice etc), utilizând factori naturali de cură şi punînd accentul mai ales pe recuperarea medicală. Recuperarea este o acţiune care urmează tratamentului propriu-zis şi urmăreşte să câştige cât mai mult din funcţiile organismului pierdute în cadrul unei boli şi care nu au putut fi restabilite în etapa terapeutică propriu-zisă. Între reumatolog şi balneofizioterapeutul recuperator există o strânsă relaţie de colaborare, acelaşi bolnav putînd avea nevoie de oricare dintre aceştia, dar în etape diferite ale suferinţei sale.

Prof. Dr. Horatiu Bolosiu