Elastografia

Elastografia este o metoda moderna non invaziva de diagnostic imagistic care se practica in mod curent dupa anul 2010. Ecografia este cea mai comuna metoda imagistica medicala de a obtine o elastografie.

Elastografia se obtine cu un ajutorul unui transducer linear de inalta performanta si rezolutie. Elastografia se adauga celorlalte tipuri de investigatii ecografice (bidimensionale, tridimensionale, Doppler) pentru a obtine un diagnostic cu o acuratete mai ridicata. Exista doua modalitati de a face o Elastografie. Primul mod care se face doar cu ultrasunete; folosit in mod deosebit pentru examinarea structurilor aflate mai la suprafata (san, tiroida, testicul). Al doilea mod foloseste pe langa ultrasunete si un impuls mecanic pentru cuantificarea elasticitatii organelor aflate mai in profunzime, care este folosit de exemplu pentru a stadializa gradul de colagenizarea a ficatului in cadrul unei ciroze hepatice. Principiul metodei consta in faptul ca formatiunile tisulare de tip benign sau malign sunt sensibil diferite din punct de vedere al elasticitatii fata de tesutul inconjurator sanatos. De exemplu o formatiune tumorala canceroasa este in mod obisnuit de 5 pana la 28 de ori mai rigida decat tesutul inconjurator sanatos. Elastografia a devenit astfel o metoda de diagnostic eficienta, cu un grad de siguranta de aproximativ 95% pentru examinarea sanului, tiroidei, prostatei, ficatului si se bazeaza pe fenomenul fizic de atenuare variabila a unui val acustic in functie de elasticitatea tesuturilor strabatute. Structurile strabatute pot produce atenuarea sau difuzarea valului acustic incident in mod diferit in fuctie de compozitia lor si implicit in functie de rigiditatea si elasticitatea acestora. Atenuarea sau difuzarea valului acustic se masoara prin obtinerea unor harti in culori a structurilor strabatute astfel ca tesuturile sanatoase (tesut grasos, conjuctiv sau parenchime sanatoase) se vor colora in nuante de rosu, galben, verde, iar structurile mai rigide se coloreaza in nuante de albastru in suprafata si intensitate de culoare proportionale cu gradul lor de elasticitate. Se realizeaza astfel un scor de elasticitate (Tsukuba). Scorurile IIII apartin structurilor de tip benign, iar scorurile IV-V apartin structurilor de tip malign.

Aceasta metoda este varianta imagistica a punctiei biopsiei clasice. Practic un nodul prezent in san, tiroida, prostata, etc se va colora mai mult sau mai putin in nuante de albastru in functie de gradul de malignitate imagistica a structurii respective. Aceasta metoda este foarte utila in cazul sanului dens, a celui mastozic, fibrochistic sau multi nodular sau in cazul multiplilor noduli tiroidieni la care se obtine un diagnostic imagistic cu o siguranta de aproximativ 90 – 95% fara a mai fi necesara punctionarea fiecarei structuri nodulare in parte. Exemplificand, in mod clasic, in cazul unui san sau a unei tiroide cu structura multinodulara, pentru a se obtine un diagnostic de inalta precizie, nodulii trebuie punctionati individual si analizate microscopic. Varianta imagistica moderna elastografica consta obtinerea scorurilor de culoare a nodulilor examinati, fara necesitatea si riscurile implicate punctionarii lor individuale.

Un nodul colorat in albastru doar partial si central apartine se incadreaza in scorul I-III imagistic benign, iar nodulii colorati intens in albastru pe toata suprafata si volumul lor sau chiar depasind conturul acestora se incadreaza in scorul IVV imagistic malign. Avand in vedre ca prognosticul tratamentului este mai favorabil cu cat formatiunle malinge sunt dianosticate mai devreme, gradul inalt de siguranta oferit face ca aceast tip de examinare sa fie foarte utila.

Costul unei investigatii ecografice care cuprinde examinarea bidimensionala,tridimensionala, Doppler si Elastoscan este in jur de 60-70 de Euro.