23
FebEmoțiile ne ”dictează” viața!
Psiholog Teodora Aurora Brebenaru, Cabinet Individual de psihologie Teodora Aurora Brebenaru
Emoțiile reprezintă centrul vieții noastre, ele fac viața să poată fi trăită.
Originea emoțiilor, pe linie evoluționistă, se află adânc înrădăcinate în existența noastră. Ne naștem cu instincte pe care strămoșii noștri le-au consolidat pe baza experiențelor pe care le-au trăit, cum ar fi cele legate de supraviețuire. De exemplu starea de alertă a fost una din cele mai importante trăiri, fără de care nu ar fi fost posibilă perpetuarea speciei, în fața pericolelor.
Aceste trăiri nu sunt neapărat negative, uneori ne ajută să anticipăm anumite situații problematice dar alteori ne pot sabota, ținându-ne în gardă așteptând un pericol care nu se mai întâmplă. Aceste trăiri se numescevaluatori automați, caracterizați în special prin consum mare de resurse. Aceștia sunt învățați la începutul vieții, sunt puternici și ”scanează” continuu, lucrând în afara conștiinței noastre, căutând acele teme și variații ale evenimentelor care au fost relevante pentru supraviețuirea noastră.
Cu cât declanșatorul unei emoții a fost învățat mai devreme în existența noastră cu atât este mai greu de slăbit. Când suntem sub influența unei emoții puternice avem tendința să interpretăm factorii externi în așa fel încât să ne confirmăm starea emoțională, ignorând informațiile care nu se potrivesc. Suntem hiper-selectivi. După ce trece perioada de maximă intensitate emoțională, senzorii emoționali se calmează și crește capacitatea de analiză a evenimentului în complexitatea lui, legând informațiile pe care le-am omis anterior. Aici este momentul în care este nevoie să intervenim și să alegem să evaluăm corect evenimentul și starea emoțională.
De cele mai multe ori nu se întâmplă așa. Alegem să trecem peste evenimente și să nu ne întoarcem asupra unor emoții ca să le înțelegem. Pentru multi dintre noi emoțiile sunt stări trecătoare care nu au nici o influență viitoare asupra noastră. Dar lucrurile nu stau deloc așa. O emoție care nu este conștientizată și mai ales nu este analizată într-un anasamblu, va reveni ori de câte ori va exista un context similar și ne va contamina stările și reacțiile viitoare.
După trecerea crizei emoționale, persoana în cauză trebuie să se detașeze de eveniment și să-l analizeze în toată amploarea lui, în acest fel va putea să realizeze faptul că gândirea din timpul crizei a fost una disfuncționala.
Cel mai probabil emoțiile vor revenii într-o relație viitoare când persoana în cauză fie își va alege un alt partener implicat într-o relație familiala, fie va proiecta asupra partenerului viitor trăirile actuale.
”Simt că nu sunt suficient de bună. M-a părăsit fără să-mi spună măcar DE CE?. Am fost eu vinovată? Am spus ceva ce nu trebuia să spun? Sau...... cel mai sigur nu am făcut suficient ca să fiu potrivită. Sunt tristă și deprimată...simt că se sfârșește lumea.....sunt furioasă pe mine și nu cred că voi mai putea să fiu așa cum eram înainte”.Emoția resimțită este tristețe în combinație cu furie. Acesta este un exemplude trăire emoțională în cazul unui eșec și respingere într-o relație amoroasă. Este normal că intensitatea acestei trăiri să fie maximă în prima fază și această intensitate face ca persoana care suferă să ignore informații esențiale cum ar fi: partenerul ei era căsătorit încă inainte ca cei doi să se cunoască și chiar ea a fost cea care i-a spus să plece și să pună capăt relației. Dacă ne rezumăm doar la manifestarea emoțională, în perioada de maximă intensitate, emoția domină toate domeniile vieții: cel personal- prin modificări ale comportamentului, la nivel social- prin pendularea între retragere socială și victimizare și chiar la nivel profesional- prin afectarea capacității de muncă.
Dacă o persoană are probleme în ceea ce privește conștientizarea emoțiilor și a efectelor acestora, este foarte indicat să apeleze la un specialist în primul rând pentru a preîntâmpina afectarea vieții sale în toate domeniile și pentru dezvoltarea sa personală.
Intervenția specialistului nu este pe termen lung dar poate facilita dezvoltarea unor abilități necesare gestionării stărilor emoționale problematice în mod individual și situațional, astfel pacientul devine propriul său terapeut.
