Fericirea, o necunoscuta?

Se da o dorinta perpetua catre fericire.

Se stie ca suntem prea rar fericiti si nedrept de putin. Si aceea e o fericire adesea caznita.

Sa se afle daca totusi mai e posibila fericirea sau e doar un moft metafizic? Daca Da, sa se precizeze in ce zi, la ce ora, in ce fel, cu ce pret, cu ce rest, in ce tip de ecuatie.

“Fericirea are chipul tau”, zice cantecul. Asa o fi? Eu cred ca fericirea nu are neaparat numele ori chipul unui el|ea, nu depinde de un lucru pe care il ai sau nu. Sincopa ta existentiala nu origineaza in prezenta sau absenta a cuiva sau a ceva in viata ta. Formulari de genul “Nu pot fi fericit(a) fara tine!, Intotdeauna voi fi fericit(a) doar cu tine!, Numai tu imi aduci fericire!, Ramai cu mine si voi fi fericit(a)!” sunt neverosimile prin absurdul lor. Pentru ca in fericirea ta tu poti fi rege si nu cersetor! Insa ne place sa traim proiectandu-ne intr-o realitate confabulata, ca cea a testului TAT. Si, culmea, chiar ne luam in serios frizand, ridicol de tot, un dramatism marca Desdemona.

Insa a gandi, a intelege, a actiona sunt fapte magice ce redistribuie responsabilitatea fericirii dinspre celalalt, soarta, destin, zei ori altceva inspre noi. Fericirea e un sentiment de sens al vietii, implinire de sine, congruenta cu tine insuti, bucuria de a exista, seninatatea de a fi. Si daca as fi trufasa, as spune ca a avea sau nu un ALTUL in preajma ta e doar optional.

Fericirea nu absenteaza nemotivat din viata ta. E drept ca nici nu esti fericit doar asa, ca vrei sa fii fericit. Si fericirea nici nu exista pur si simplu, nu vine asa, ca o ploaie calda de vara. Nu se intampla de la sine. Tu stai cuminte si astepti. Fericirea vine chemand-o! Fericirea este o creatie personala. Fericirea se munceste. Se plamadeste si nu se plasmuieste! Fericirea este HANDMADE. De ce sa astepti ca ea, fericirea, sa fie doar o intamplare in viata ta! Mai bine renunta la rasfatul nevrotic ieftin, comod ( “Doar mie nu imi e dat sa fiu fericit(a)! Numai mie nu imi e sortita fericirea! Ca doar asa mi-e ea, soarta, nu e vina mea! “) si conspira la fericire! Creeaz-o in permenenta prin alegeri constiente, intelepte, semnificative, ascendente existential. Lucrurile valoroase, durabile, stabile cer implicare si efort asumat. Uneori sacrificiu si provocare. Coreleaza-ti fericirea cu un scop si munceste sa il atingi. Angajeaza-te in actiuni ce sunt in acord cu sinele tau, din cele care sa iti acapareze si sa iti provoace simultan emotiile, increderea, speranta, dorinta, gandurile, atentia. Poate e complicat, poate pare imposibil, sisific uneori, dar te asigur ca poti gasi fascinatie, implinire si bucurie chiar si in tumultul si complexitatea drumului pana acolo.

Si apoi, speranta ca ea, fericirea, cantata si descantata, vrajita in nisip, citita in cafea, va aparea maiestuos in viata ta, asa, fara ca tu sa faci ceva, e doar o otrava emotionala ce-ti suspenda gandirea rationala intr-o asteptare in van. Nu degeaba vechii greci au scos-o ultima din cutie, considerad-o cea mai rea dintre rele. Asadar nu sta sperand doar. Speranta si asteptarea simple, inlemnite iti transforma viata intr-o litanie zilnica, furandu-ti timp pretios. Dar viata, in vremelnicia ei, nu are ragaz sa astepte. Renunta la a mai fi actionar majoritar la firma SPERANTA IN ZADAR. Cel mai bun moment de a actiona e acum! Tabloul de comanda al propriei fericiri este la indemana ta. Alege tu, responsabil, asumat, diminuandu-ti suferinta si amplificand calitatea vietii tale psihologice, pe ce butoane sa apesi.

Fericirea nu e stare permanenta. Si nu e doar o dimensiune inflacarata a vietii. Ori o beatitudine. Nu e nevoie sa te plimbi doar prin rai pentru a experimenta fericirea. Si ea nu se hraneste doar cu senzationalul, mirificul. A considera ca fericirea este doar beatitudine si a spera simplu ca ea sa apara e ca si mersul prin desert spre o tinta numita FATA MORGANA. Fericirea este tesuta, croita si din momente minuscule, aparent neimportante pe care e nevoie insa sa le constientizam ( sa privim, sa auzim, sa simtim, sa fim prezenti, sa vibram etc). Fericirea e simpla. Vine si din lucruri simple. Ea e unica pentru fiecare dintre noi si poate imbraca chiar si forma unei priviri tandre a cuiva, a unui zambet, a unui cuvant caruia tu ii atribui valente magice. Poate fi o imbratisare tandra, o ceasca de cafea cu prietenii, o ciocolata calda savurata intr-o dimineata infrigurata, o marturisire catre cineva, chiar un plans la adapostul bratelor cuiva. Fericirea poate incepe cu o dimineata insorita, cu un pranz inmiresmat si o seara linistita. O noapte instelata, invaluita, invalmasita…

Mai mult, fericirea cred ca e in fiecare din noi, degeaba o cautam in stele, in luna, in celalalt, in ceva. E o fericire traita, simtita. Inceteaza a mai te priva de sens, inceteaza a mai ravni la o fericire inchipuita si experientiaza cea prezenta, palpabila. Traieste-o cu voluptate!

Uneori a fi fericit inseamna a oferi celuilalt fericire. Daruind, vei dobandi! Nu crezi? Te invit sa incerci. La final, vei zambi…fericit!

Combustibilul de functionare al fericirii este renuntarea - la asteptari nerealiste, iluzii brodate colorat, amagiri, sperante desarte, nevoi nevrotice, dorinte “insiropate”. Ca urmare, fa efortul de a-ti constientiza realele si realistele nevoi, dorinte, asteptari. Contamineaza-ti mintea cu gandire, toarna-ti in neuroni ratiune. Construieste-ti momentul tau socratic, socratic dureros pentru prejudecati mesterite, credinte false, cutume intepenite. Nu te va face sa vibrezi la sentimente romantice, dar cu siguranta te conecteaza la adevar, iti extinde cunoasterea si experienta subiectiva a libertatii, a propriei fericiri. Te intelepteste. Iti incita neuronii la un efort analitic, ajutandu-te sa descoperi cum poti trai o viata subiectiva calitativa. Indrazneste! Intr-o buna zi ai sa intelegi ca fericirea e intr-adevar simpla, fireasca, naturala. Da, da, natural-biologica. Ma rog, biochimica. Un Sandy cu endorfine! Deci iar biochimie? Ei na, asta e, sunt o nesuferita! Sa vezi chimie acolo unde e miracol, trairi extatice, beatitudine, mistuire etc? Asta da aroganta! Oare Socrate s-ar mandri cu mine?

Pana la urma ce mai conteaza ce e – o privire, un zambet, un chip, o imbratisare, o traire, o chimie etc? Indiferent ce ar fi ea fericirea, imbraca-le pe toate in straiele pe care tu le doresti, ambaleaza-le intr-o forma ispititoare, incitanta asa incat tranzactionand la “bursa” emotionala, fericirea ta sa creasca in progresie psihologica. Pune-ti nefericirea intre paranteze (de cele mari!), varsa-ti entuziasm in vene si fa din toate un festin existential! In felul acesta poti tu alege in ce zi, la ce ora, in ce fel, cu ce pret, cu ce rest, fericire sa fie! Si daca ai gasit-o, fii destept si fa orice pentru a o pastra! In propria-ti ecuatie emotionala!

Psiholog Amalia Hodisan,