HALITOZA – respiratia urat mirositoare

În societatea contemporana, fiecarei persoane i se atribuie, la prima vedere, o eticheta ce se pune pe baza aspectului fizic si al igienei personale. Pacientii care prezinta respiratie urat mirositoare – halitoza – sunt respinsi de catre anumite grupuri sociale, fiind priviti ca personaje neglijente ce nu au grija de igiena personala. Multe persoane nu sunt constiente de faptul ca sufera de aceasta afectiune, dar existasi multe persoane care sunt convinse ca prezinta halitozasi de fapt nu este adevarat.

Medicul stomatolog este principalul pion de pe tabla de sah numita Halitoza. Acesta trebuie sa aiba abilitatea de a stabili un diagnostic ferm, corect si in acelasi timp sa poata explica pacientului, pe intelesul sau, ce fel de probleme exista din punct de vedere al sanatatii sale orale.

CARE SUNT CAUZELE APARITIEI HALITOZEI?

Respiratia urat mirositoare detine o etiologie complexa, multifactoriala avand cauze extrinseci si intrinseci. Cauzele extrinseci includ fumatul, consumul de alcool si consumul anumitor alimente cum ar fi ceapa sau usturoiul. Dupa ingerarea si metabolizarea alimentelor ce pot produce halitoza, se absorb in circulatie substantele metabolizate, care pot fi eliberate prin aerul pulmonar sau saliva sub forma compusilor volatili odoriferi derivati din alimente.

Factorii intrinseci implicati in aparitia halitozei, sunt de origine orala sau sistemica. Factorii intrinseci de origine sistemica, se refera la unele afectiuni, prezente in starea generala de sanatate a pacientului precum ulcerul gastric, hemoragia interna, hernia hiatala, diabetul, ciroza hepatica, leucemia, uremia.

Factorii intrinseci de origine orala, se refera la boala parodontala, xerostomie, microflora orala, resturile alimentare ramase in zonele interdentare, depozitele linguale, purtarea nocturna a protezelor si obturatiile defectuoase

Cauzele principale ale halitozei pot fi rezumate astfel:

DIAGNOSTICUL SI METODELE DE INVESTIGARE

De cele mai multe ori pacientul se prezinta la medic pentru ca a simtit un miros neplacut al respiratiei sau cei din anturaj i-au spus acest lucru. Prezenta respiratiei urat mirositoare se poate verifica de catre pacient la domiciliu sau prin metode specifice, obiective, in cabinetul stomatologic.

a)Metode de investigare indirecte, la domiciliu:

1. Pacientul poate afla daca prezinta halitoza prin a cere opinia unei persoane apropiate, de incredere. Este un fapt cunoscut ca multe persoane se trezesc dimineata cu o respiratie neplacut mirositoare, rezultat al scaderii fluxului salivar in timpul somnului, actiunii acizilor si metabolizarii resturilor alimentare din gura.

2. O alta metoda este cea de a expira si mirosi in acelasi timp, acoperind cu palmele cavitatea orala si cea nazala.

3. Daca dupa folosirea atei dentare, in special in zona posterioara se observa un miros neplacut, acesta poate fi un semn al halitozei.

4. O alta metoda este stergerea cu o compresa suprafata dorsala a limbii, se lasa cateva secunde sa se usuce si se verifica mirosul.

5. Daca se modifica gustul alimentelor de tipul produselor lactate, dulciuri sau bauturi alcoolice in timpul mesei acesta este un semn al producerii de compusi sulfurici.

6. Un alt test simplu, pentru diagnosticul halenei fetide este de a razui fata dorsala a limbii cu o lingurita de plastic. Mirosul degajat de la lingurita este asemanator cu mirosul neplacut de ansamblu al cavitatii orale, si este insotit de un deposit galbui ce contine produsi sulfurici

b)Metode de investigare directe, in cabinet:determinarea organoleptica, cromatografia gazoasa, cromatografia gazoasa portabila, sulfurometru portabil, nasul electronic, testul BANA, chemiluminiscenta

TRATAMENTUL HALITOZEI

Pacientul cu halitoza vine la medicul stomatolog datorita fricii determinate de impactul social al acestei afectiuni.

Cu toate ca, statistic, halitoza are o frecventa de 50%, foarte putini pacienti cer tratament. Acest lucru dovedeste ca acesti pacienti, chiar cei cu o afectiune reala, au o perceptie psihologica diferita asupra propriei respiratii.Cea mai buna metoda de a trata halitoza este constientizarea si motivarea pacientilor de a-si mentine o igiena orala corectacare sa includa curatirea limbii, periajul, flossing-ul si vizitele periodice la dentist.

Tratamentul halitozei trebuie inceput cu asanarea cavitatii bucale, prin a reduce cantitatea de microorganisme, concomitent cu reducerea formarii de compusi volatili. Acesta se realizeaza prin metode mecanice si chimice. Metodele personale si profesionale de igiena orala au un rol important in controlul respiratiei urat mirositoare.

Reducerea mecanica a microorganismelor a fost asociata si cu reducerea halitozei. S-a pus accent in special pe curatarea mecanica a limbii prin raclare deoarece poate reduce pana la 75% din compusii volatili sulfurici.

Curatirea suprafetei dorsale a limbii este dificil de realizat, limba trebuie curatata cu grija cu o perie moale. Se poate umezi periuta intr-o apa de gura antibacteriana pentru a indeparta depozitul de pe limba. Miscarile trebuiesc facute dinspre posterior spre anterior, cu blandete fara a produce rani sau reflex de voma. Totusi, ei trebuie informati ca senzatia se va diminua treptat in cele din urma, odata cu folosirea repetata a periutei. Racletele linguale sunt disponibile intr-o mare varietate: metale sau materi­ale plastice flexibile, muchii plate boante sau zimturi, manuale sau electrice, etc. Unele au forma verticala, la care manerul se termina in racleta. Pacientii trebuie sa caute o racleta in acord cu preferintele si necesitatile lor.

Folosirea racletei linguale de doua ori pe zi este cea mai eficienta si cea mai simpla metoda de combatere a halitozei.

Igienizarea in spatiile interdentare: nu se poate realiza cu periutele obisnuite ci numai cu ata dentara folosita corect. Studiile au aratat ca nu exista diferente majore intre ata dentara din matase si ata dentara cerata. Se foloseste inainte de periaj, pentru ca florul din pasta de dinti sa actioneze mai rapid in spatiile interproximale

Mijloacele chimice de reducere a microorganismelor includ agenti antibacterieni precum uleiuri esentiale, dioxid de clor, peroxid de hidrogen, triclosan, clorura de cetil piridiu si metaboliti antimicrobieni ca sarea de zinc si altele. Cel mai cunoscut produs ce contine acesti produsi, pentru utilizarea la domiciliu este apa de gura, cunoscuta pentru scaderea nivelului de compusi volatili sulfurici si a micro­bilor cauzatori ai halitozei. in functie de continut unele reduc numarul de bacterii, altele inlatura mirosul neplacut, dar numai pentru o perioada de timp, fie actioneaza ca agenti de oxidare pentru a neutraliza pH-ul oral, cu prevenirea dezvoltarii bacteriilor nedorite. Apa de gura contine ioni de zinc ce reduc compusii volatili sulfurici si ii transforma din compusi volatili in compusi nevolatili.

Actualmente, doar solutiile de clatire pe baza de clorhexidina se administreaza cli­nic cu prescriptie. in mare parte, publicul s-a indreptat catre apele de gura disponi­bile comercial, produsele ce se elibereaza fara prescriptie, care detin proprietati odorizante pentru a masca halitoza in loc sa urmareasca obiective antiseptice. Daca functia antibacteriana a apei de gura deriva din alcool, care ampli­fica de asemenea si aroma solutiei, poate aparea un usor efect de uscaciune a gurii.

O rata de succes ridicata a fost raportata dupa folosirea unui spray intraoral cu substante antimicrobiene si a irigatorului cu dioxid de clor pe tesuturile dure si moi din cavitatea bucala.

Respiratia urat mirositoare care apare dimineata dupa o noapte de somn este o situatie des intalnita si cunoscuta ca „respiratia de dimineata”. Aceasta tinde sa fie tranzitorie in contrast cu halena cu semnificatie clinica, dar aceste afectiuni apar datorita excesului de gaze ce contin compusi sulfurati, gaze de origine bacteriana (Rosenberg[1] si colab., 1991-1992). Din aceasta cauza, tratamentele folosite pentru halena matinala pot avea efect si in cazul diferitelor forme de halena persistenta.

Alte mijloace de tratament impotriva halitozei sunt:

• Guma de mestecat (fara zahar):creste secretia salivara, astfel prevenind
  xerostomia si ajuta la indepartarea resturilor alimentare din spatiile interdentare
• Igiena corespunzatoare pentru purtatorii de proteze dentare mobile, se recomanda curatitea lor zilnica si imersia lor in solutie antibacteriana pe timpul noptii
• Evitarea unor alimente cu miros neplacut (usturoi, ceapa)
• Evitarea fumatului, consumului de alcool
• Evitarea bauturilor care au continut crescut in zaharuri;
• Control stomatologic periodic la 6 luni – 1 an
• Refacerea lucrarilor protetice si a obturatiilor defectuoase
• Tratamentul bolii parodontale. Daca halitoza este cauzata de paro­dontopatie, detartrajul si planarea radiculara traditionala in cabinet poate ameliora profunzimea pungilor parodontale si severitatea inflamatiei gingivale