STERILITATEA FEMININA

STERILITATEA FEMININA

Diagnosticul sterilitatii feminine cuprinde un ansamblu de examene clinice si de laborator , complexe , care intereseaza aproape toate aspectele .

1.Anamneza completa si metodica este un timp essential al examenului , care poate orienta chiar de la inceput asupra etiologiei sterilitatii.

Investigatiile paraclinice in cadrul sterilitatii sunt numeroase. Dar nu este necesar sa se faca uz de toate acestea , prescrierea fiind in functie de rezultatele examenului clinic .

2.Examenul clinic –examenul general pe aparate va stabili eventualele contraindicatii ale explorarii tratamentului sterilitatii ( in special leziuni cardiace cu decompensari frecvente si leziuni de scleroza renala.)

3.Examenul ginecologic-metodic si complet , comporta:

-inspectia abdomenului

-inspectia organelor genitale externe

4.Investigatii paraclinice-sunt numeroase , dar in explorarea sterilitatii feminine 3 examene sunt fundamentale si anume:-curba termica matinala

-testul post –coital

-histerosalpingografia

a.curba termica matinala-la femeia la care ovulatia se produce normal si regulat si la care curba termica matinala este sub 37 C , in mijlocul ciclului ea se ridica 37,1-37,3 C , pina la aparitia menstruatiei .Este un examen simplu , temperatura masurindu-se rectal dimineata inainte de ridicarea din pat , timp de 3 luni.

b.testul post-coital si glera cervicala.Glera cervicala este unul dintre martorii cei mai fideli ai impregnarii estrogenice preovulatorii .Testul post-coital este un examen simplu care apreciaza atit calitatea glerei cervical cit si calitatea spermei, mai exact pune in evidenta capacitatea de patrundere , de migrare si supravietuire a spermatozoizilor in glera cervicala.

c. histerosalpingografia-aceasta investigatie permite evaluarea anatomica a uterului si trompelor prin injectarea unei substante de contrast iodate prin canalul cervical.Se efectueaza in primele 12 zile ale ciclului in faza foliculinica , in afar oricarei infectii genital si dupa cercetarea tolerantei la iod.

Tratamentul sterilitatii feminine

-a. tratamentul medicamentos –patologia inflamatorie beneficiaza de tratament antiimflamator si balnear prelungit.

b. tratamentul chirurgical-tumorile ovariene benigne impune evacuarea sau extirparea chirurgicala .

In sterilitatea de cauza tubara , modalitatea de tratament va fi aleasa in functie de diagnosticul complet al afectiunii dupa eliminarea factorilor cervical , uterini sau ovarienei de sterilitate pentru a nu supune femeia unor procedure terapeutice ce s –au dovedit inutile sau incomplete .

In anomalii de dezvoltare , patologia malformatiilor uterine(, uter bicorn, septat), se opereaza fiind practicate diferite tipuri de histeroplastii.

Tratamentul sterilitatii de origine vulvo-vaginala –in anomaliile congenitale este necesar tratamentul chirurgical care consta in sectionarea septului vaginal sau plastii vaginale . Patologia infectioasa se trateaza in functie de examenul citobacteriologic al secretiei vaginale .In infectiile cervicale si displazii , cauzele cele mai frecvente , se va asana focarul infectios prin tratament local si general.

Stenozele de col si sinechiile partiale ale canalului cervical sunt tratate prin dilatarea mecanica (hegare) , prin introducerea unei laminarii timp de 12-24 ore.

Tratamentul de ultima etapa

-inseminarea artificial

-fertilizarea in vitro