Suferinta

Oamenii fug de suferință, dar ea face parte din viața noastă și, dacă este bine înțeleasă, ne arată că ceva nu merge bine. Atunci când suferim, toată atenţia noastră este îndreptată asupra modalității prin care să eliminăm durerea fără să ne gândim la cauza reală a acesteia. Uneori este suficient să adresăm întrebarea care ne macină de atâta timp pentru a afla răspunsul și apoi pentru a putea să acționăm. În felul acesta putem face să dispară suferinţa. Câteodată trebuie să renunțăm pentru a obține ceva bun. Doar după ce inima va fi golită de experiențele negative și de suferință, ea se va putea umple de bucurie.
Când sufletul nostru este împovărat, este ca și cum am trăi într-o înghesuială de nedescris. Adunăm în suflet atât de multe lucruri încât nu mai suntem în stare nici măcar să le aşezăm în ordine. Îngrămădite, dezordonate, ne tulbură şi ne împiedică să simţim bucuria. Nu vom putea obține ordinea necesară desfăşurării vieţii cotidiene într-un spaţiu armonios, decât dacă vom renunța la ceea ce este în plus. Prin renunţare vom obţine linişte și calm.
Oamenii adună poveri imense în suflet, până când totul devine prea greu de suportat. Suferința va fi abandonată atunci când ne vom da seama că unele trăiri sunt inutile - trufia, orgoliul, gelozia, frica, pesimismul.
Să renunţăm la ignoranţă, să renunţăm la orgoliu, la mânie, la ură! Să aruncăm gelozia, posesivitatea! Este dificil exerciţiul renunţării, dar nimeni nu-şi poate zugrăvi casa până când nu a scos mobila din camere.
Pentru a fi fericiţi, de cele mai multe ori nu este necesar să obţinem ceva, ci dimpotrivă, trebuie să renunţăm la ceea ce este nociv.