Tipul de atasament influenteaza procesul de invatare

Atașament, imagine de sine, proces de învățare... Toate acestea sunt în strânsă legătură. Așa cum o imagine de sine scăzută îi creează așteptări sub potențialul real al elevului și un atașament nepotrivit creează dezechilibru, afectând procesul de învățare al copilului.

Într-un mediu cald, în care copilul se simte iubit, confirmat, apreciat, este creeat un atașament de siguranță. În acest tip de atașament, relația dintre copil și părinți (mamă) este caldă, suportivă, apropiată, cu mângâiere, cooperantă și disponibilitate afectivă constantă. Copilul se joacă singur, lucrează singur o anumită perioadă de timp, fiind sigur de iubirea părinților. Deasemenea, își poate concentra cu ușurință atenția la anumite sarcini, conform vârstei sale. Chiar o face cu interes și plăcere. Ca urmare a acestora, procesul de învățare se derulează natural, iar rezultatele sunt un succes.

În situația în care copilul are unul (mama) sau ambii părinți imprevizibili, care nu suportă contact fizic cu copilul sau se desprinde violent de acesta, corpul copilului secretă un nivel ridicat de cortizol, ceea ce determină o abordare subconștientă de tipul ”luptă sau fugi”. În acest tip de atașament evitant, copilul devine absent, pierde contactul cu aici și acum, nemaiavând legătură cu ce se întâmplă în jur. Prin urmare, procesul de învățare este afectat, datorită incapacității acestuia de a-și concentra atenția asupra activităților cognitive prezente.

Atunci când acasă, părinții sau chiar unul dintre ei (mai ales mama) au un comportament ambivalent, având stări diferite de la un moment la altul, copilul devine apatic sau violent. Nu vrea să fie luat în brațe, ceea ce este o manifestare a furiei. Nici în acest tip de atașament ambivalent, copilul nu este performant în activitățile cognitive. Furia și frustrarea, datorită tensiunilor interioare de ordin negativ pe care acestea le generează, îl pun din nou în postura de ”luptă sau fugi”, în imposibilitatea de a fi atent la școală sau la realizarea unor sarcini care îl solicită mental.

Într-un atașament dezorganizat, în care mama este și imprevizibilă și ambivalentă, copilul rămâne înghețat, paralizat. Aici, copilul nici măcar nu mai este în starea ”luptă sau fugi”. Nu mai există conexiuni firești, capacități de orientare ale copilului. Copilul provenit din acest tip de mediu este incapabil să învețe, este lipsit de interes, motivație. Pentru el, totul este lipsit de sens.