Tratamentul homeopatic: NOSODELE “soluția infecțiilor recurente”

Homeopatia, disciplină terapeutică medicală non-invazivă are la baza prescripției principiul similarității "SIMILIA SIMILIBUS CURENTUR" (ceea ce vindecă un bolnav, la omul sănătos produce boală similară).

Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie remediul Allium cepa, preparat din ceapa, util debutului unei rinite virale sau alergice cu secreții nazale apoase, lăcrimare intensă, congestie conjunctivală, simptomatologie similară cu cea indusă de substanțele volatile degajate la tăierea cepei.

Legea similarității a fost pentru prima dată enunțată de catre Hipocrat (460 -370 î. Hr), părintele medicinei, urmând a fi dezvoltată mult mai târziu, în prima jumătate a secolului al XIX-lea de către medicul german Samuel Hahnemann (1755-1843), considerat fondatorul homeopatiei.

Remediul homeopatic este o substanță diluată până la doze infinitezimale și dinamizată (potențată) prin triturare sau sucusare (agitare). Efectul terapeutic este direct proporțional cu gradul de diluare și potențare al substanței, simultan cu anularea efectului toxic. În practica homeopatică se utilizează diluțiile:

- decimale, cu diluții seriate de 1/10: D1(1/10), D2 (1/100) ... D10(1/1010), etc;

- centezimale, bazate pe diluții seriate de 1/100: CH1 (1/100), CH5(1/1010), CH15 (1/1030), CH 200 (1/10400), etc;

- fifty-milesimală, bazate pe diluții seriate de 1/50 000: LM1 (1/50000), LM2 (1/25x 108) etc.

Mecanismele de acțiune ale remediului homeopatic sunt deosebit de complexe și încă insuficient elucidate. Sunt implicate răspunsuri oferite de fizica cuantică. Câștigătorul premiului Nobel pentru Medicină și Fiziologie 2008 virusologul francez prof. Luc Montagnier, membru al echipei ce a descoperit virusul HIV, a anunțat rezultatele studiilor experimentale ce au avut ca rezultat obiectivarea acțiunii diluțiilor homeopatice. A fost demonstrat faptul că bacteriile și virusurile dezvoltă semnale electromagnetice distincte la diluții de 10-5, 10-12 (D5, D12) și că fragmentele ADN responsabile de patogenitate sunt de asemenea exclusiv răspunzătoare de semnale electromagnetice. Efecte similare au fost identificate și în cazul diluțiilor de 10-18 (CH 9 sau D18). Studiul a semnalat ca element critic generator al acestor semnale dinamizarea (potențarea) soluțiilor înalt diluate.

Tratamentul homeopatic este ideal în a optimiza funcționalitatea sistemului imun. Cu un tratament homeopatic adecvat se obține recuperare în/după patologii infecțioase importante. O categorie importantă de remedii homeopatice utile acestui scop o constituie nosodele.

Nosodele (nosos = boala/gr.) sunt preparate obținute din produși patologici:

• organe sau țesuturi modificate patologic;

• culturi de microorganisme;

• secreții patologice.

Clasic sunt cunoscute patru nosode din grupa policrestelor frecvent utilizate in clinică: Luesinum, Medorhinum, Psorinum, Tuberculinum.

Actualmente, în marile laboratoare de homeopatie din lume se prepară mii de nosode, denumite și bioterapice. Astfel, au fost concepute:

- Nosode destinate patologiei infecțioase microbiene: Staphylococcinum, Streptococcinum, Proteus, Klebsiella, Dysntery co., Bacillus No.7, B.Feacalis Cocal co, etc;

- Nosode pentru hepatitele virale;

- Nosode având ca bază diferite tipuri de virusuri (Bird Flu H5N1, Influenzinum, Coxsackie, etc)

- Nosode preparate din ciuperci, mucegaiuri sau substanțe organice cu potențial alergen (Candida, Pollen, Praf de casă și acarieni, etc).

- Nosode preparate din țesut neoplazic (Carcinosinum)

Infecțiile urinare beneficiază de o multitudine de remedii nosode: Colibacilinum, Pyocianic, Carcinosinum, Dysentery-Co, Medorhinum, Morgan Gaertner, Pneumococcinum, Psorinum, Pyrogenium, Sycotic-Co, Tuberculinum, Luesinum etc.

Fiecărui remediu îi corespunde un spectru complex patologic demonstrat prin proving-uri (teste). Prescrierea nosodelor se face după principiile homeopatiei clasice pe baza recunoașterii simptomelor fizice, mentale și emoționale prezente și din antecedente. Din acest motiv se insistă pe anamneza homeopatică, pe înțelegerea profundă a bolii, ceea ce va orienta către selectarea remediului, cu rezultate remarcabile. Conceptul de bază este cel holistic, de organism văzut ca un întreg, funcționând ca un ansamblu, aflat în relație cu mediul înconjurator. Starea de sănătate sau de boală trebuie înțeleasă în acest context.

De exemplu, limitativ, nosodului Medorrhinum i se asociază:

• sentimente de inadecvare și acoperire indiferent de nivel;

• amnezia evenimentelor recente;

• graba, neliniștea;

• mare nervozitate înaintea unei întâlniri sau în cazul existenței unui termen;

• tendința de a exagera în tot ceea ce fac;

• tendința de amânare;

• teama de întuneric;

• foamea intensă;

• ameliorarea manifestărilor astmatiforme/sau de altă natură la malul mării;

• tulburări de micțiune, enurezis;

• dureri musculo-articulare cu senzația de arsură (articulații mici și discale);

• polipoza, etc

Abordarea terapeutică în homeopatie trebuie să țină cont de existența așa-numitelor "straturi de predispoziții" precum influența eredității, bolile infecțioase severe, tratamentele alopatice anterioare. Specific va rezulta un tratament homeopatic individualizat, fiecare pacient fiind unic și aparte. În acest mod pacienți cu boli identice, cu manifestări comune simptomatice, vor avea prescripție homeopatică diferită.

Doza prescrisă va fi dictată de prezența și intensitatea simptomelor mental-emoționale. Repetarea administrărilor se face corelat cu durata de acțiune a remediului.

Răspunsul favorabil la acțiunea remediului se desfășoară lent și este ilustrat de secvențialitatea vindecării care se încadrează în conceptul privind direcțiile de vindecare Hering.

Timpul necesar vindecării depinde de o multitudine de factori, factorul primordial fiind nivelul forței vitale a pacientului.

Dacă anamnestic pacientul se va încadra în simillium, nosodul va acționa simultan homeopatic și isopatic cu un efect spectaculos de vindecare.

S.L. Dr. Cristina Farcaș Doctor în Științe Medicale

Centrul Medical MEDSTAR 2000

Bibliografie

Montagnier L, Aissa J, Ferris S, Montagnier J-L, Lavallee C (2009). Electromagnetic Signals Are Produced by Aqueous Nanostructures Derived from Bacterial DNA Sequences. Interdisciplinary Sciences: Computational Life Sciences, 1: 81-90.