Comunicarea „vindeca” timiditatea la copii
Ereditatea si educatia sunt factorii principali care contribuie la dezvoltarea unui individ. De asemenea, mediul familial influenteaza modul de a fi al fiecaruia dintre noi, precum si mediul social: gradinita, scoala, prieteni.
Timiditateapoate fi definita ca o lipsa de incredere in propriile forte. Fiecare dintre noi are o doza mai mica sau mai mare de timiditate.
Comunicarea reprezinta cuvantul cheie in educatia unui copil. „Daca un copil este stimulat sa aiba incredere in propriile forte, sa isi cunoasca valoarea, va avea mai mult curaj si va fi mai putin timid”, precizeaza psihologul iesean Gabriela Petcu.
Timiditatea se naste din frica si, de cele mai multe ori, frica se transmite de la parinte la copil. Daca unui parinte ii este frica de apa, atunci nu isi va incuraja copilul sa practice inotul. Timiditatea poate avea si beneficiile ei, deoarece dezvolta sisteme de aparare: nu raspunzi profesorului neintrebat la scoala. Timiditatea excesiva in cazul copiilor face parte din categoria comportamentului denaturat. in acest caz, este necesar un specialist care sa consilieze intreaga familie. „Parintii reprezinta modele, de aceea ar trebui sa le vorbeasca copiilor cu multa rabdare si intelepciune si sa ii valorizeze”, afirma Gabriela Petcu.
Cadrul didactic joaca un rol extrem de important in evolutia personala a unui copil. Daca la scoala, profesorul de referinta este foarte autoritar, agresiv in clasa, si tot timpul il dojeneste pe copil, atunci acelui copil ii va trezi sentimentul de frica. Daca unui copil i se va spune ca este incapabilatat acasa, cat si la scoala, acesta va fi cu siguranta ezitant, mai putin dezinvolt.
„Influenta educatorilor sau a invatatorilor in formarea unui copil este foarte importanta, deoarece acesta isi petrece la gradinita sau la scoala cea mai mare parte a timpului. De aceea, profesorii ar trebui sa se gandeasca la importanta muncii lor, sa-si iubeasca meseria, sa comunice si sa se implice mai mult in educarea unui copil. De asemenea, parintii ar trebui sa-si lase copiii sa-si aleaga singuri prietenii, colegii. Ei trebuie sa urmareasca unde se simt bine, pentru ca acestia sa aiba o dezvoltare normala”, conchide psihologul.
Copiii timizi nu trebuie, in niciun caz, marginalizati, ci incurajati sa-si descopere punctele forte si sa se integreze in grup.
