Nu contează cât citești ci ce citești. Acest lucru este important, mai ales la copii, la care cititul are un rol esențial în dezvoltarea limbajului, gândirii, dar și a personalității și a ideilor despre oameni, despre mediul înconjurător, despre lume în general. Astfel, cititul are un rol fundamental în procesul de dezvoltare spirituală, intelectuală, personală. Cu cât copiilor le este indusă această premisă de timpuriu, cu atât perspectiva lor ca adult se îmbogățește.
Copilul care va începe să citescă din gimnaziu, își va dezvolta dorința și plăcerea pentru aceasta activitate. Dacă i se vor citi constant povești, dacă el va observă că oamenii mari, care sunt în preajma lui își alocă timp cititului, va dori și el să facă asta.
Pentru a deveni un cititor, dacă nu pasionat, măcar constant, copilul trebuie să aibă anumite însușiri și trăsături: puterea de concentrare se număra printre acestea, dar și puterea de înțelegere, cât și o anumită dezvoltare cognitivă. Copilul trebuie ajutat să înțeleagă cuvintele noi, să își dezvolte ideile și să își folosească imaginația în a înțelege mai bine scenariile din carte.
După ce cititul nu este un efort și nu este perceput ca o problemă pentru copilul de 8-9 ani, el poate să fie stimulat să citescă, dacă nu din proprie inițiativă, atunci prin diverse metode sau trucuri: prezentându-i cărți de real interes, acordându-i recompense, instigând competiția cu alți copii de vârsta sa.
La fiecare vârstă este specific un anumit grad de dificultate a lecturii, la beletristică se poate ajunge pe la 12-13 ani. Pentru a încuraja copilul, este indicat să se înceapă cu romane scurte, ușor de lecturat și cu un final pozitiv, care conțin lecții de viață, sau cărți pline de suspans, în care există dialog și acțiune, ceea ce îi va menține atenția și dorința de a afla mai mult.
Într-o perioadă în care copiii preferă să se uite la TV sau să navigheze pe internet, este de datoria părinților, profesorilor, psihologilor să îi îndrume spre lectură și să le inspire dragul de carte.
