CAUTA TERMENI DE SPECIALITATE:

Webmagnat

<< Inapoi la lista de dictionar-medical

Amniocenteza


Prelevare de lichid amniotic din abdomenul mamei in scopul analizarii lui.

Indicatii - Amniocenteza
- Amniocenteza este practicata cei mai des intre a saisprezecea si a optsprezecea saptamana de amenoree (oprirea ciclului), dar ea este facuta si mai tarziu pentru a evalua gravitatea unei incompatibilitati sangvine fetomateme. Amniocenteza poate, de altfel, sa aiba loc in orice moment al sarcinii, mai ales in caz de anomalie decelata la ecografie. Amniocenteza permite analizarea celulelor fetale descuamate in lichidul amniotic si insusi acest lichid, ceea ce poate pune in evidenta eventuale anomalii fetale. - Studiul celulelor fetale permite, pe de o parte, cercetarea anomaliilor cromozomiale (sindromul Turner, trisomia 21) prin stabilirea hartii cromozomiale a fatului (cariotip) si, pe de alta parte, cercetarea unor afectiuni ereditare prin studiul ADN-ului. Amniocenteza este indicata femeilor peste 38 ani pentru depistarea unei trisomii 21, in masura in care riscul pentru nou-nascut creste odata cu varsta mamei. - Studiul lichidului amniotic permite dozarea mai multor elemente a caror existenta in cantitate anormala poate traduce unele patologii fetale (spina-bifida si malformatie care lasa deschis tubul neural, mucoviscidioza etc.). Studiul acestuia permite, de asemenea, sa se puna diagnosticul unor boli infectioase transmisibile de la mama la fat. Se pot, in sfarsit, prevedea riscurile bolii membranelor hialine (sindrom de deficienta respiratorie observat la copiii deosebit de prematuri), studiind unele din componentele acestui lichid.

Tehnica si desfasurare - Amniocenteza
- Prelevarea este efectuata, sub anestezie locala si sub control ecografic, cu ajutorul unui ac introdus prin peretele abdominal pana in uter. Cantitatea de lichid prelevata variaza intre 10 si 40 mililitri. Aceasta operatie permite, de asemenea, injectarea de medicamente in cavitatea amniotica, astfel fiind posibil tratamentul precoce al copilului in utero. Amniocenteza se practica in mediu spitalicesc sau la ginecolog; ea nu dureaza decat cateva minute. Dupa prelevare este indicata putina odihna, precum si absenta unei activitati fizice intense timp de 1-2 zile.

Efecte secundare - Amniocenteza
- Amniocenteza nu prezinta nici un pericol pentru mama; foarte rar, ea provoaca (in mai putin de 0,5% din cazuri) o nastere falsa datorata unei fisurari a membranelor sau unei infectii determinate de prelevarea lichidului. Cele mai neinsemnate simptome de febra, de sangerare, de pierderi vaginale sau de dureri in cursul zilelor care urmeaza examenului necesita o consultare medicala. Riscul traumatic fetal este nul; mai mult, nu exista risc infectios daca sunt respectate precautiile de asepsie.

Prelevare de lichid amniotic din abdomenul mamei in scopul analizarii lui.

Indicatii
- Amniocenteza este practicata cei mai des intre a saisprezecea si a optsprezecea saptamana de amenoree (oprirea ciclului), dar ea este facuta si mai tarziu pentru a evalua gravitatea unei incompatibilitati sangvine fetomateme. Amniocenteza poate, de altfel, sa aiba loc in orice moment al sarcinii, mai ales in caz de anomalie decelata la ecografie. Amniocenteza permite analizarea celulelor fetale descuamate in lichidul amniotic si insusi acest lichid, ceea ce poate pune in evidenta eventuale anomalii fetale. - Studiul celulelor fetale permite, pe de o parte, cercetarea anomaliilor cromozomiale (sindromul Turner, trisomia 21) prin stabilirea hartii cromozomiale a fatului (cariotip) si, pe de alta parte, cercetarea unor afectiuni ereditare prin studiul ADN-ului. Amniocenteza este indicata femeilor peste 38 ani pentru depistarea unei trisomii 21, in masura in care riscul pentru nou-nascut creste odata cu varsta mamei. - Studiul lichidului amniotic permite dozarea mai multor elemente a caror existenta in cantitate anormala poate traduce unele patologii fetale (spina-bifida si malformatie care lasa deschis tubul neural, mucoviscidioza etc.). Studiul acestuia permite, de asemenea, sa se puna diagnosticul unor boli infectioase transmisibile de la mama la fat. Se pot, in sfarsit, prevedea riscurile bolii membranelor hialine (sindrom de deficienta respiratorie observat la copiii deosebit de prematuri), studiind unele din componentele acestui lichid.

Tehnica si desfasurare
- Prelevarea este efectuata, sub anestezie locala si sub control ecografic, cu ajutorul unui ac introdus prin peretele abdominal pana in uter. Cantitatea de lichid prelevata variaza intre 10 si 40 mililitri. Aceasta operatie permite, de asemenea, injectarea de medicamente in cavitatea amniotica, astfel fiind posibil tratamentul precoce al copilului in utero. Amniocenteza se practica in mediu spitalicesc sau la ginecolog; ea nu dureaza decat cateva minute. Dupa prelevare este indicata putina odihna, precum si absenta unei activitati fizice intense timp de 1-2 zile.

Efecte secundare
- Amniocenteza nu prezinta nici un pericol pentru mama; foarte rar, ea provoaca (in mai putin de 0,5% din cazuri) o nastere falsa datorata unei fisurari a membranelor sau unei infectii determinate de prelevarea lichidului. Cele mai neinsemnate simptome de febra, de sangerare, de pierderi vaginale sau de dureri in cursul zilelor care urmeaza examenului necesita o consultare medicala. Riscul traumatic fetal este nul; mai mult, nu exista risc infectios daca sunt respectate precautiile de asepsie.
<< Inapoi la lista de dictionar-medical