Difterie

Boala infectioasa (toxiinfectie) contagioasa, cauzata de bacilul lui Klebs-Loffler, Corynehacterium diphteriae. Difteria afecteaza mai ales copiii si se transmite pe cale aeriana apropiata (saliva); ea poate fi transmisa de catre un bolnav sau de catre un purtator sanatos (subiect imunizat care gazduieste germenele). Astazi ea a disparut practic din tarile occidentale datorita vaccinarii sistematice, dar persista in tarile in curs de dezvoltare si reprezinta Intotdeauna un risc serios pentru calatorul nevaccinat. Bacilul lui Klebs- LOffler actioneaza in mod dublu, pe de o parte se multiplica local, la nivelul faringelui, iar pe de alta parte elaboreaza o toxina care afecteaza miocardul si sistemul nervos. Dupa o incubare de 1-7 zile, difteria se manifesta printr-o angina subfebrila, asociata cu o inflamatie a ganglionilor submaxilari si cu o oboseala mare. Examinarea gatlejului arata false membrane lucioase sau cenusii, mai mult sau mai putin Intinse pe amigdale si pe valul palatin. Diagnostic si tratament - Difterie
- Diagnosticul se bazeaza pe examenul clinic si pe o prelevare din gatlej pentru a depista germenele. In tarile occidentale, o angina cu false membrane corespunde de cele mai multe ori unei boli benigne, mononucleoza infectioasa. Tratamentul totusi trebuie sa fie prescris de urgenta, fara a astepta rezultatul analizei, care poate fi confirmat prin reactia Schick (intradermoreactie care permite decelarea subiectilor neimunizati). Tratamentul consta dintr-o injectie de ser antidifteric, inclusiv, in caz de indoiala, la un subiect deja vaccinat, si din administrarea de antibiotice (penicilina, macrolid). Bine ingrijita, boala evolueaza favorabil, iar bolnavul inceteaza sa mai fie contagios dupa cateva zile de tratament cu antibiotice. In absenta tratamentului, infectia faringelui ia aspectul unei angine maligne, cu false membrane intinse si hemoragice, cu paralizia valului palatin, paloare intensa a fetei, pseudoprezbitie (tulburare de acomodare vizuala). O alta forma grava este crupul, afectarea laringelui obstruat de membrane, antrenand o disfonie (tulburare a emisiei sunetelor), o jena respiratorie la inspiratie, chiar o asfixie care poate necesita o traheotomie. Alta complicatie a difteriei, miocardita (inflamatia muschiului cardiac, cu tulburari de ritm, cu extrasistole, bloc auriculoventricular) trebuie sa fie cautata in toate cazurile. Spre a treizecea zi a debutului bolii pot aparea semne nervoase, cu paralizie periferica a membrelor si cu afectarea muschilor respiratori, provocand treptat o insuficienta respiratorie acuta. Totalitatea acestor manifestari antrena candva moartea; reanimarea respiratorie a dus la ameliorarea pronosticului acestei boli.