Frecventa cardiaca

Numar de cicluri cardiace pe unitatea de timp (pe minut, prin conventie). Frecventa cardiaca in repaus, la varsta adulta, variaza dupa subiect, intre 60 si 100 pe minut. Ea este mai rapida la copil si se micsoreaza usor la subiectii in varsta. Frecventa cardiaca se accelereaza la efort sau in cursul unui stres, sub efectul unei stimulari a nervului simpatic si al actiunii anumitor hormoni (adrenalina, noradrenalina) asupra nodului sinusal. Ea se incetineste prin stimularea nervului pneumogastric (sau vag) al carui tonus predomina in repaus. Ea este modulata, mai ales la subiectul tanar, prin respiratie: accelerandu-se la inspiratie si incetinindu-se la expiratie. Daca acest fenomen este marcat, se vorbeste de aritmie respiratorie. Masurarea frecventei cardiace poate sa se faca prin luarea pulsului (palparea la nivelul unei artere periferice a undei sistolice, generata de contratia ventriculelor) sau, intr-o maniera mai precisa, prin auscultarea prelungita a zgomotelor inimii cu ajutorul unui stetoscop aplicat pe torace. Este posibil, de asemenea, sa se determine frecventa cardiaca pornind de la o inregistrare electroeardiografica. Frecventa cardiaca in repaus poate fi anormal de lenta (mai putin de 60 cicluri pe minut) sau de rapida (mai mult de 100 cicluri pe minut): atunci se vorbeste, respectiv, de bradicardie si de tahicardie. Daca ea este neregulata sau anarhica, este vorba de o tulburare de ritm cardiac.