Reflux gastroesofagian al sugarului

Regurgitare a continutului stomacului in esofag ce survine la sugar si este legata, de cele mai multe ori, de maturarea neincheiata a tubului digestiv (beanta a sfincterului inferior al esofagului).

Simptome si semne - - Reflux gastroesofagian al sugarului
Manifestarile obisnuite ale refluxului gastroesofagian sunt aruncari in afara de materii grase sau varsaturi, uneori abundente, survenind spre sfarsitul mesei si declansate de cea mai mica miscare. Aceste manifestari trebuie diferentiate de micile regurgitari care insotesc eructatia, care sunt absolut normale la sugari dupa mese.

Complicatii - - Reflux gastroesofagian al sugarului
Esofagita (inflamatia esofagului) este complicatia cea mai deranjanta a refluxului gastroesofagian. Ea este legata de agresarea esofagului de lichidele acide din stomac. Aceasta inflamatie antreneaza uneori varsaturi de lapte, continand filete de sange, si duce la o anemie. Plansetele, rasucirile copilului in timpul meselor, luarea biberonului fara placere, asociate sau nu cu varsaturi constituie semne evocatoare. Refluxul gastroesofagian este banuit, de asemenea, ca intervine in aparitia unor indispozitii grave ale sugarului cu oprirea respiratiei, cianoza si pierderea tonusului muscular. Astfel de semne, mai ales daca survin la ore regulate rata de mese sau la un copil care deja prezinta un reflux gastroesofagian, trebuie sa conduca la consultarea unui pediatru, care va prescrie, la nevoie, examene complementare intr-un serviciu de specialitate.

Evolutie si tratament - - Reflux gastroesofagian al sugarului
Refluxul gastroesofagian evolueaza spontan spre vindecare, facilitata atunci cand copilul incepe sa mearga; cele mai multe dintre refluxurile gastroesofagiene sunt vindecate la aceasta varsta. Totusi, este necesar un tratament pentru a reduce simptomele, complicatiile si pentru a facilita maturarea fiziologica a sfincterului esofagului inferior. In afara medicamentelor utilizate pentru a creste presiunea acestui sfincter, se mai recurge la culcarea copilului in pozitie inclinata (la 30 de grade fata de orizontala) la administrarea unei alimentatii mai ingrosate (pudre care maresc vascozitatea, amestecate cu lapte), la fractionarea portiilor, la evitarea hainelor prea stramte care strang ventrul si a expunerii la atmosfera cu fum. Daca acest tratament se dovedeste insuficient sau daca exista temeri in legatura cu complicatii, trebuie efectuate examene complementare intr-un serviciu de pediatrie.