CAUTA TERMENI DE SPECIALITATE:

Webmagnat

<< Inapoi la lista de dictionar-medical

Sindrom inflamator


Totalitate a perturbarilor biologice care traduc prezenta unei inflamatii in organism.

Cauze - - Sindrom inflamator
Bolile infectioase (infectie respiratorie sau urinara, endocardita, septicemie, tuberculoza etc.) reprezinta principala cauza a sindroamelor inflamatorii. Acestea mai pot fi provocate de un cancer, de cele mai multe ori deja evoluat; doar cancerul de rinichi si limfomul sunt susceptibile sa provoace o reactie inflamatorie precoce. In alte cazuri, aceste sindroame constituie semnul unei conectivite ca poliartrita reumatoida sau lupusul eritematos diseminat, al unei boli a lui Horton, al unui mielom multiplu sau al unei alte hemopatii.

Simptome si semne - - Sindrom inflamator
In unele cazuri, sindromul inflamator se asociaza cu o alterare a starii generale (astenie, febra, anorexie, pierdere in greutate) si/sau cu semnele bolii in cauza. In alte cazuri, acest sindrom poate fi descoperit intamplator la un pacient care nu prezinta nici un semn al bolii. Constatarea unui sindrom inflamator se bazeaza, in principal, pe analizele sangvine. Acestea evidentiaza o crestere a vitezei de sedimentare a hematiilor (V.S.H) si prezenta markerilor inflamatiei ca proteina C reactiva poate fi descoperita intamplator, mai ales in cursul infectiilor bacteriene, ca haptoglobina, mai ales in cursul inflamatiilor cronice, ori ca fibrinogenul si a-2-globulina. De altfel, inflamatiile cronice antreneaza adesea o modificare a numarului si aspectului elementelor sangvine: cresterea numarului de plachete si de polinucleare neutrofile (varietate de globule albe), micsorarea dimensiunilor hematiilor (globulele rosii).

Diagnostic - - Sindrom inflamator
Acesta se pune in urma cautarii cauzei sindromului inflamator prin examene, alese in functie de interogatoriul bolnavului. Un examen fizic, cat mai complet posibil in absenta simptomelor sau orientat prin interogatoriul luat bolnavului, permite sa se confirme diagnosticul atunci cand acesta este suspectat inca de la conversatia cu bolnavul sau sa fie orientat catre investigatii complementare.

Tratament - - Sindrom inflamator
Un sindrom inflamator in sine nu se trateaza; in schimb, simptomele sindromului pot fi ingrijite, atunci cand devin deranjante (dureri, redori articulare, febra), cu antiinflamatoare.

Totalitate a perturbarilor biologice care traduc prezenta unei inflamatii in organism.

Cauze -
Bolile infectioase (infectie respiratorie sau urinara, endocardita, septicemie, tuberculoza etc.) reprezinta principala cauza a sindroamelor inflamatorii. Acestea mai pot fi provocate de un cancer, de cele mai multe ori deja evoluat; doar cancerul de rinichi si limfomul sunt susceptibile sa provoace o reactie inflamatorie precoce. In alte cazuri, aceste sindroame constituie semnul unei conectivite ca poliartrita reumatoida sau lupusul eritematos diseminat, al unei boli a lui Horton, al unui mielom multiplu sau al unei alte hemopatii.

Simptome si semne -
In unele cazuri, sindromul inflamator se asociaza cu o alterare a starii generale (astenie, febra, anorexie, pierdere in greutate) si/sau cu semnele bolii in cauza. In alte cazuri, acest sindrom poate fi descoperit intamplator la un pacient care nu prezinta nici un semn al bolii. Constatarea unui sindrom inflamator se bazeaza, in principal, pe analizele sangvine. Acestea evidentiaza o crestere a vitezei de sedimentare a hematiilor (V.S.H) si prezenta markerilor inflamatiei ca proteina C reactiva poate fi descoperita intamplator, mai ales in cursul infectiilor bacteriene, ca haptoglobina, mai ales in cursul inflamatiilor cronice, ori ca fibrinogenul si a-2-globulina. De altfel, inflamatiile cronice antreneaza adesea o modificare a numarului si aspectului elementelor sangvine: cresterea numarului de plachete si de polinucleare neutrofile (varietate de globule albe), micsorarea dimensiunilor hematiilor (globulele rosii).

Diagnostic -
Acesta se pune in urma cautarii cauzei sindromului inflamator prin examene, alese in functie de interogatoriul bolnavului. Un examen fizic, cat mai complet posibil in absenta simptomelor sau orientat prin interogatoriul luat bolnavului, permite sa se confirme diagnosticul atunci cand acesta este suspectat inca de la conversatia cu bolnavul sau sa fie orientat catre investigatii complementare.

Tratament -
Un sindrom inflamator in sine nu se trateaza; in schimb, simptomele sindromului pot fi ingrijite, atunci cand devin deranjante (dureri, redori articulare, febra), cu antiinflamatoare.
<< Inapoi la lista de dictionar-medical