Sindrom mieloproliferativ

Boala caracterizata printr-o proliferare excesiva a tesutului mieloid (tesutul care formeaza maduva oaselor). Un sindrom mieloproliferativ se caracterizeaza printr-o proliferare, in maduva osoasa, a celulelor mature, care dau nastere celulelor mieloide (provenite din maduva), morfologic si functional normale, spre deosebire de leucemiile acute mieloide, care se caracterizeaza printr-o proliferare a celulelor mieloide imature nefunctionale. Diferite tipuri de sindrom mieloproliferativ - - Sindrom mieloproliferativ
Sindroamele mieloproliferative sunt in numar de patru. - Leucemia mieloida cronica se caracterizeaza printr-o crestere insemnata a numarului de celule granuloase neutrofile (celule care apartin aceleiasi descendente ca si globulele albe, polinuclearele neutrofile) in maduva si in sange. - Boala lui Vaquez sau poliglobulia primitiva este caracterizata printr-un exces al producerii de globule rosii. - Splenomegalia mieloida este marcata printr-o proliferare a tuturor elementelor figurate ale sangelui (globule rosii, globule albe, plachete), o crestere adesea foarte importanta a volumului splinei si printr-o invadare a maduvei osoase de tesutul fibros (mielofibroza). - Trombocitemia primitiva se caracterizeaza printr-o crestere notabila a numarului de plachete sangvine. Simptome si semne - - Sindrom mieloproliferativ
Sindroamele mieloproliferative au in comun: - cresterea, in sange, a numarului de celule apartinand cel putin uneia dintre susele provenite din maduva osoasa; - proliferarea celulelor maduvei osoase; - proliferarea frecventa a volumului splinei, care reincepe sa produca celule mieloide asa cum o facea in cursul vietii fetale; - o tendinta la tromboze, legata de incetinirea circulatiei sangvine, incetinire cauzata de cresterea numarului de celule mieloide din sange.

Tratament si evolutie - - Sindrom mieloproliferativ
Tratamentul face apel, dupa caz, la o chimioterapie care diminueaza multiplicarea celulara, la o micsorare a elementelor sangvine in surplus prin citafereza, la sangerari regulate (in cazul bolii lui Vasquez) sau atunci cand este posibil, la o grefa de maduva. Evolutia acestor sindroame, de obicei cronica, se face in mai multi ani, adesea in mai multe decenii.