Prospect Crixivan, capsule

Compozitie - Crixivan, capsule
Crixivan - capsule de 400 mg -contine 500 mg de indinavir sulfat corespunzator la 400 mg de indinavir.

Indicatii - Crixivan, capsule
Crixivan este indicat in asociere cu analogi nucleozidici antiretrovirali pentru tratamentul pacientilor adulti infectati cu HIV-1 ce prezinta stare de imunodeficienta avansata sau progresiva. Asocierea cu zidovudina, zidovudina/didanozina sau zidovudina/lamivudina reduce (ncarcarea virala din ser si creste numarul celulelor CD4. Analiza preliminara a studiilor anterioare si a celor in curs de desfasurare indica faptul ca indinavir incetineste evolutia acestei afectiuni. Sunt in curs de desfasurare studii clinice ce urmaresc confirmarea beneficiilor clinice ale indinavir. Pentru rezultatele farmacodinamice (vezi "Proprietati farmacodinamice").

Mod de administrare - Crixivan, capsule
Doza recomandata/priza de Crixivan este de 800 mg, administrata oral la fiecare 8 ore. Crixivan trebuie folosit in asociere cu alti agenti antiretrovirali (de ex., analogi nucleozidici). Capsulele trebuie inghitite intregi. Deoarece Crixivan trebuie administrat la intervale de 8 ore, se impune stabilirea unei scheme de administrare convenabila pentru pacient. Pentru o absorbtie optima, Crixivan trebuie administrat fara alimente insa cu apa, cu 1 ora inainte de masa sau cu 2 ore dupa masa. Ca alternativa, Crixivan poate fi administrat cu o masa usoara, cu continut redus in grasimi. Pentru a asigura o hidratare adecvata, se recomanda ca in de cursul a 24 de ore, pacientul sa consume cel putin 1,5 litri de lichide. In cazul administrarii concomitente de ketoconazol, se va lua in considerare reducerea dozei de Crixivan la 600 mg la fiecare 8 ore datorita cresterii concentratiei plasmatice de indinavir. La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata datorata cirozei, doza de Crixivan trebuie redusa la 600 mg la fiecare 8 ore. Conduita medicala in cazul pacientilor cu unul sau mai multe episoade de nefrolitiaza trebuie sa includa hidratarea adecvata a pacientului si se poate lua in considerare reducerea dozei la 600 mg la fiecare 8 ore. Desi aceasta doza poate fi asociata cu reducerea riscului de nefrolitiaza, ea poate antrena de asemenea scaderea activitatii antiretrovirale a indinavir. De aceea, riscurile potentiale precum si beneficiile reducerii dozei trebuie luate in considerare cu atentie.

Contraindicatii - Crixivan, capsule
Hipersensibilitate semnificativa din punct de vedere clinic la oricare dintre componentele acestui produs. Indinavir nu trebuie administrat concomitent cu medicamente cu spectru terapeutic ingust si care sunt substrate pentru CYP3A4. Administrarea concomitenta poate determina inhibitia competitiva a metabolismului acestor medicamente si poate fi o cauza potentiala pentru aparitia unor reactii adverse severe si/sau amenintatoare de viata, cum ar fi aritmii cardiace (de ex., terfenadina, astemizol, cisaprid), sedare prelungita sau depresie respiratorie (de ex., alprazolam, triazolam, midazolam).

Precautii - Crixivan, capsule
Manifestarile de nefrolitiaza, inclusiv durerea in flanc cu sau fara hematurie (inclusiv hematurie microscopica), au fost raportate la 2,6% din pacientii (55/2077) care au primit doza recomandata de Crixivan (2,4 g/zi) si la 7% din pacientii (7/100) care au primit Crixivan in doze mai mari de 2,4 g/zi. Se recomanda hidratarea adecvata a tuturor pacientilor aflati in tratament cu Crixivan (vezi Posologie si mod de administrare). Pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata datorata cirozei necesita reducerea dozei de Crixivan datorita metabolismului diminuat al indinavir (vezi Posologie si mod de administrare). Pacientii cu insuficienta hepatica severa nu au fost luati in studiu. in absenta unor astfel de studii, trebuie manifestata prudenta deoarece pot aparea nivele crescute de indinavir. Nu a fost studiata siguranta administrarii medicamentului la pacientii cu functie renala alterata; totusi, mai putin de 20% din indinavir este excretat in urina sub forma nemodificata sau sub forma de metaboliti. in studiile clinice, majoritatea pacientilor investigati au fost barbati albi. Nu a fost stabilita siguranta si eficacitatea administrarii medicamentului la copii. Au fost exclusi din studiile clinice pacientii tratati cu rifampicina, rifabutina sau aflati in tratament cronic cu aciclovir. Totusi, pacientii tratati intermitent cu aciclovir nu au fost exclusi din studiile clinice. Fiecare capsula contine 149 mg de lactoza (anhidrica). Aceasta cantitate este probabil insuficienta pentru a induce simptome specifice de intoleranta. La pacientii cu hemofilie tip A sau B tratati cu inhibitori de proteaza s-a raportat un nivel crescut al sangerarilor, inclusiv aparitia spontana de hematoame cutanate si hemartroza. Anumitor pacienti li s-au administrat suplimente de factor VIII. La mai mult de jumatate din cazurile raportate, tratamentul cu inhibitori de proteaza a fost continuat sau reluat in cazul in care a fost intrerupt. S-a mentionat posibilitatea unei relatii cauzale, desi mecanismul de actiune nu a fost elucidat. De aceea, pacientii hemofilici trebuie atentionati cu privire la posibilitatea riscului crescut de sangerare.

Sarcina si alaptare - Crixivan, capsule
Administrarea in sarcina: Crixivan nu a fost studiat la femei gravide. Pana cand vor fi disponibile date suplimentare, Crixivan se va folosi in cursul sarcinii numai daca beneficiul potential justifica riscul potential pentru fat. In timpul tratamentului cu Crixivan, hiperbilirubinemia - raportata predominant sub forma de crestere a bilirubinei indirecte - a aparut la 10% din pacienti. Deoarece nu se cunoaste daca indinavir agraveaza hiperbilirubinemia fiziologica a nou-nascutilor, Crixivan trebuie folosit cu multa prudenta la femeile gravide aproape de termen (vezi Reactii adverse). Studiile cu privire la toxicitatea exercitata asupra cresterii la sobolani si iepuri, efectuate cu doze comparabile sau usor mai mari decat cele utilizate la om nu au pus in evidenta efecte teratogene. La sobolani nu s-au observat modificari exterioare sau viscerale legate de tratament. La sobolani s-a observat cresterea, legata de tratament, a incidentei coastelor supranumerare (la doze egale sau mai mici decat cele administrate la om) si a coastelor cervicale (la doze comparabile sau usor mai mari decat cele administrate la om). La iepuri nu s-au observat modificari exterioare, viscerale sau scheletice legate de tratament. La nici una din specii nu s-au observat avorturi sau efecte asupra duratei de supravietuire embrionare/fetale sau efecte asupra greutatii fetale legate de tratament. Administrarea in timpul lactatiei: Pentru a evita transmiterea HIV, expertii recomanda ca femeile infectate cu HIV sa nu-si alapteze copiii sub nici un motiv. Nu se cunoaste daca indinavir se excreta in laptele uman. Totusi, indinavir a fost pus in evidenta in laptele de sobolan iar excretia in laptele de sobolan s-a manifestat prin scaderea ratei de crestere a nou-nascutului de sobolan in cursul lactatiei. Pana cand vor fi disponibile date suplimentare, mamele trebuie sa fie instruite sa intrerupa alaptarea in timpul tratamentului. Efecte asupra capacitatii de a conduce autoturismul si a utiliza masini: Nu exista date care sa sugereze ca administrarea de indinavir afecteaza capacitatea de a conduce autoturismul sau de a utiliza masini. Totusi, pacientii trebuie informati ca in timpul tratamentului cu indinavir s-au raportat vertij si vedere neclara.

Reactii adverse - Crixivan, capsule
In studii clinice controlate efectuate pe plan mondial, indinavir a fost administrat in monoterapie sau in terapie combinata cu alti agenti antiretrovirali (zidovudina, didanozina, stavudina si/sau lamivudina) la aproximativ 2000 de pacienti dintre care majoritatea au fost barbati albi (15% femei). Indinavir nu a influentat tipul, frecventa sau gravitatea reactiilor adverse majore cunoscute asociate cu folosirea zidovudinei, didanozinei sau lamivudinei. Reactiile adverse clinice raportate de catre investigatori ca fiind posibil, probabil sau sigur legate de administrarea medicamentului la 5% dintre pacientii tratati cu Crixivan in monoterapie sau in terapie combinata (n = 309) timp de 24 de saptamani, sunt enumerate in continuare. Multe dintre aceste reactii adverse au fost identificate ca fiind manifestari clinice preexistente sau care apar cu frecventa mare la aceasta populatie. Aceste reactii adverse au fost: greata (35,3%), cefalee (25,2%), diaree (24,6%), astenie/fatigabilitate (24,3%), rash (19,1%), pervertirea gustului (19,1%), uscaciunea tegumentelor (16,2%), dureri abdominale (14,6%), voma (11,0%), vertij (10,7%), dispepsie (10,7%), flatulenta (7,8%), insomnie (7,4%), prurit (7,4%), hiperestezie (7,1%), uscaciunea gurii (6,8%), disurie (6,5%), regurgitatii acide (6,5%), parestezii (5,2%) si mialgii (5,2%). Cu exceptia uscaciunii tegumentelor, a rash-ului si a pervertirii gustului, incidenta reactiilor adverse clinice a fost similara sau mai mare la pacientii tratati cu analogi nucleozidici antiretrovirali decat la pacientii tratati cu Crixivan in monoterapie sau in terapie combinata. Acest profil de siguranta globala a fost similar la cei 107 pacienti tratati cu Crixivan in monoterapie sau in terapie combinata pe o perioada de pana la 48 de saptamani. Nefrolitiaza, inclusiv durerea in flanc cu sau fara hematurie (inclusiv hematurie microscopica), a fost raportata la 2,6% (55/2077) din pacientii care au primit Crixivan in monoterapie sau in terapie combinata cu alti agenti antiretrovirali. S-a presupus ca aparitia acestor episoade este legata de medicament si nu s-a asociat cu disfunctie renala. Nefrolitiaza a aparut mai frecvent la doze mai mari de 2,4 g/zi in comparatie cu dozele mai mici de 2,4 g/zi. Constatari ale testelor de laborator: Modificarile de laborator raportate de investigatori ca fiind posibil, probabil sau sigur legate de medicament la 10% din pacientii tratati cu Crixivan in monoterapie sau in terapie combinata, au fost: cresteri ale volumului eritrocitar mediu (VEM), GPT, GOT, bilirubinei indirecte, bilirubinei serice totale; scaderea neutrofilelor; hematurie, proteinurie, cristalurie. Hiperbilirubinuria izolata asimptomatica (bilirubina totala 2,5 mg/dl, 43 mmol/l), raportata predominant ca o crestere a bilirubinei indirecte si rareori asociata cu cresteri ale GPT, GOT sau fosfatazei alcaline, a aparut la aproximativ 10% din pacientii tratati cu Crixivan in monoterapie sau in terapie combinata cu alti agenti antiretrovirali. Majoritatea pacientilor au continuat tratamentul cu Crixivan fara reducerea dozei, iar valorile bilirubinei au scazut treptat catre valorile de baza. Hiperbilirubinemia a aparut mai frecvent la doze mai mari de 2,4 g/zi comparativ cu dozele mai mici de 2,4 g/zi.