Prospect Nitroderm tts 10, transdermermic

Compozitie - Nitroderm tts 10, transdermermic
Substanta activa: 1,2,3-propanetriol trinitrat (nitroglicerina) 25 mg (Nitroderm TTS 5) si 50 mg (Nitroderm TTS 10). Excipienti: dimeticona, silica aerogel, silicon adeziv medical.

Actiune terapeutica - Nitroderm tts 10, transdermermic
Vasodilatator coronarian, antianginos.

Indicatii - Nitroderm tts 10, transdermermic
Tratamentul profilactic al crizelor de angina pectorala.

Doze si mod de administrare - Nitroderm tts 10, transdermermic
Nitroderm-ul TTS se aplica pe piele intr-o zona sanatoasa, uscata si curata, cu pilozitate redusa. Pentru a se lipi bine, dupa aplicare se recomanda a fi tinut apasat cu mana cateva secunde. Dupa terminarea perioadei de aplicare recomandate, sistemul se indeparteaza, iar aplicarea unui nou sistem se va face intr-o alta zona a corpului, pentru a evita aparitia fenomenelor de iritatie locala. Nu se va aplica niciodata un sistem care a mai fost utilizat. Raspunsul terapeutic la nitratii administrati pe cale transdermica variaza de la un pacient la altul. Tratamentul se va incepe intotdeauna cu cea mai mica doza eficace, dupa care, in functie de rezultat, aceasta se poate creste. Se poate folosi urmatoarea schema terapeutica: Pentru inceput, se va aplica sistemul cu cel mai mic dozaj - Nitroderm TTS 5,cate un sistem pe zi. Ulterior, in cazul unui raspuns nesatisfacator, se poate trece la tratamentul cu un sistem cu dozaj superior - Nitroderm TTS 10, un sistem zilnic. Pe parcursul tratamentului indelungat, se pot observa fenomene de tahifilaxie, ceea ce atenueaza efectul terapeutic. in acest caz, se recomanda folosirea tratamentului intermitent, cu interval liber de 8-12 ore pe zi, mai ales in cursul noptii.

Contraindicatii - Nitroderm tts 10, transdermermic
Hipersensibilitate la nitrati si derivatii acestora. Sistemul se indeparteaza inaintea electrosocului sau tratamentelor diatermice. Cardiomiopatie obstructiva. Hipertensiune intracraniana.

Masuri de precautie - Nitroderm tts 10, transdermermic
Nitroderm-ul TTS nu se recomanda in tratamentul crizei anginoase acute. in astfel de cazuri se vor asocia nitrati cu actiune rapida. in caz de infarct miocardic sau insuficienta cardiaca acuta, tratamentul cu Nitroderm TTS se va face numai sub stricta supraveghere medicala. in cazul unei hipoxii arteriale severe (ex.: in anemii severe), se va trata mai intai anemia si apoi se incepe aplicarea sistemului transdermic. Aparitia cianozei in cursul tratamentului cu Nitroderm TTS in doze mari impune de urgenta verificarea methemoglobinei. in caz de colaps sau stare de soc, se impune indepartarea urgenta a sistemului. Se evita intreruperea brusca a tratamentului pentru a nu expune pacientul la riscul aparitiei unei crize anginoase. Nitratii pot decompensa o cardiomiopatie hipertrofica. in cazul aparitiei unei crize anginoase in perioada libera de plasture se va avea in vedere un tratament antianginos concomitent. A nu se lasa la indemana copiilor!Sarcina si alaptare: Desi nu exista contraindicatii sau efecte secundare cunoscute, este prudent sa se evite folosirea Nitroderm-ului TTS in perioada de sarcina si in timpul alaptarii (nu exista date clinice privitoare la trecerea nitroglicerinei in laptele matern). Efecte asupra abilitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini: la inceperea tratamentului pot aparea cefalee sau tulburari de atentie, ceea ce impune administrarea cu prudenta la soferi.

Reactii adverse - Nitroderm tts 10, transdermermic
SNC: ca si alti nitrati, Nitroderm-ul TTS poate determina frecvent cefalee prin vasodilatatie cerebrala. Ea dispare in general dupa cateva zile de tratament. Cefaleea poate persista in cazul terapiei intermitente. Daca nu cedeaza la tratamentul simptomatic, doza trebuie micsorata sau chiar intrerupt tratamentul. Piele: usor prurit si eritem discret la locul de aplicare, care dispar la cateva ore dupa indepartarea sistemului. Aceste fenomene sunt rare, deoarece la fiecare noua aplicare se schimba zona (brat, torace, bazin), reactiile alergice cutanate la trinitrat sunt posibile, insa intr-un procent extrem de redus. Cardiovascular: vertij, hipotensiune ortostatica, uneori asociata cu tahicardie reflexa. Gastrointestinal: greata si varsaturi (foarte rar).