Prospect Retarpen, solutie injectabila

Compozitie - Retarpen, solutie injectabila
Retarpen 0,6: 1 flacon contine: Benzatin Benzipenicilina: 600000 UI, 1 fiola de solvent: 5 ml. Retarpen 1,2: 1 flacon contine: Benzatin Benzipenicilina: 1200000 UI, 1 fiola de solvent: 5 ml Retarpen 2,4: 1 flacon contine: Benzatin Benzipenicilina: 2400000 UI, 1 fiola de solvent: 5 ml.

Actiune terapeutica - Retarpen, solutie injectabila
Benzipenicilina are o actiune bactericida asupra microorganismelor sensibile la penicilina, in faza lor de multiplicare, inhiband biosinteza mucopeptidelor peretelui celular. Dupa aplicarea i.m. de Retarpen, benzipenicilina trece foarte incet in circulatia sanguina. Retarpenul este penicilina retard cu cea mai lunga durata de actiune. Avand in vedere proprietatile sale farmacocinetice particulare urmatorii germeni sunt, foarte sensibili la penicilina: treponeme, streptococi (cu exceptia celor din grupa D) si stafilococi (cu exceptia celor care produc penicilinaza).

Indicatii - Retarpen, solutie injectabila
Terapia si profilaxia infectiilor cauzate de germeni foarte sensibili la penicilina. Retarpenul este folosit la tratamentul sifilisului si altor treponematoze (pinta, framboesiae). in terapia formelor acute de amigdalita, scarlatina, erizipel, a ranilor infectate, este preferabila utilizarea Retarpenului in combinatie cu preparate de penicilina rapid absorbite (Penicilin-Natrium G sau Ospen), ca si in profilaxia infectiilor ca urmare a interventiilor de mica chirurgie (amigdalectomie, extractii dentare). Se foloseste Retarpen si in profilaxia febrei reumatoide, scarlatinei, erizipelului.

Doze si mod de administrare - Retarpen, solutie injectabila
Retarpen 0,6 se foloseste in principal la nou nascuti, si copii pana la 12 ani; Retarpen 1,2 la copii si adulti; Retarpen 2,4 la adulti. Tratamentul sifilisului: sifilisul congenital la nou-nascuti si copii: 1x2 Retarpen 0,6 i.m. sau 1x1 Retarpen 1,2 i.m. in doua locuri diferite. Sifilisul la adulti: stadiul primar: 1x1 sau 2 Retarpen 2,4 i.m. injectat in doua locuri; stadiul secundar: 1x2 Retarpen 2,4 i.m. injectat in doua locuri. Tratamentul se va repeta daca simptomele clinice reapar sau daca valorile testelor de laborator raman clar pozitive. Stadiul tertiar: 1-2 Retarpen 2,4 i.m. saptamanal timp de 3-5 saptamani. Terapia anti framboesiae: copii: 1x1 Retarpen 0,6 i.m. pana la 1x1 Retarpen 1,2 i.m. Adulti: 1x1 la 2 Retarpen 1,2 i.m. sau 1x1/2 la 1 Retarpen 2,4 i.m. Cei contractanti si cei in stadiul latent al bolii vor primi jumatate de doza. Terapia pinta: copii 1x1 Retarpen 1,2 i.m.. Adulti: 1x1 Retarpen 2,4 i.m. Retarpenul este folosit si in infectii cu germeni sensibili la penicilina (amigdalita acuta, scarlatina, erizipel si plagi infectate). Copiilor sub 12 ani li se administreaza 1 injectie de Retarpen 0,6 i.m. la fiecare 3 zile sau zilnic, functie de severitatea infectiei; Retarpen 1,2 i.m. la fiecare 2 saptamani. Adultii primesc 1-2 Retarpen 1,2 i.m. sau 1/2-1 Retarpen 2,4 i.m. saptamanal. In mod normal tratamentul se incepe in faza acuta cu preparate de penicilina rapid absorbite (ca de ex. 3000000 unitati de penicilina sodica G sau Ospen) si se continua terapia cu Retarpen. Profilaxia recidivelor febrei reumatoide, endocarditei reumatismale: copii sub 12 ani: 1 injectie Retarpen 0,6 i.m. la fiecare saptamana sau 1 injectie Retarpen 1,2 i.m. la fiecare 4 saptamani. Adulti: 1-2 injectii cu Retarpen 1,2 i.m. sau 1/2 -1 Retarpen 2,4 i.m. la fiecare 4 saptamani. Profilaxia scarlatinei la persoane expuse: copii: 1 injectie Retarpen 0,6 i.m. saptamanal sau 1 Retarpen 1,2 i.m. Adulti: 1 injectie Retarpen 2,4 i.m. Profilaxia infectiilor streptococice (erizipel): copii: 1 injectie Retarpen 0,6 i.m. la fiecare saptamana sau o injectie Retarpen 1,2 i.m. la fiecare 2 saptamani. Adulti: 1 injectie Retarpen 2,4 i.m. in cazul profilaxiei infectiilor in urma extractiilor dentare sau amigdalectomiei sau chirurgie mica, este de preferat folosirea Retarpenului in combinatie cu preparate de penicilina rapid absorbabile (ca de ex. sodiu penicilina G cristalina sau Ospen). Copii: 1 injectie Retarpen 0,6 i.m. pana la 1 injectie Retarpen 1,2 i.m. Adulti: 1 Retarpen 1,2 i.m. sau 1/2 Retarpen 2,4 i.m. Profilaxia infectiilor dupa interventii chirurgicale mai importante: copii: 1 Retarpen 1,2 i.m. iar adulti 1/2-1 Retarpen 2,4 la fiecare 7-15 zile pana la vindecare. Retarpenul se injecteaza numai pe cale intramusculara in cvadratul superoexterior al marelui fesier (Hochstetter). Pentru evitarea injectarii intravasculare involuntare este recomandabila aspirarea inaintea injectarii. In caz de injectii repetate se va schimba locul injectarii. Inaintea folosirii, solutia de injectat se va agita repetat in mai multe reprize.

Contraindicatii - Retarpen, solutie injectabila
Hipersensibilitate la peniciline. Este posibila o reactie alergica incrucisata in caz de sensibilitate la cefalosporine. Infectiile banale nu se vor trata cu Retarpen.

Masuri de precautie - Retarpen, solutie injectabila
La diabetici se va tine cont de absorbtia retard a medicamentului din depozitul muscular. Injectarea gresita intr-un vas de sange poate produce opresie tranzitorie, anxietate si tulburari de vedere (sindrom Hoigne). La pacientii care prezinta reactii alergice tratamentul se va opri si se va institui un tratament cu adrenalina, antihistaminice si corticosteroizi. In cazul bolilor venerice si al suspiciunii de sifilis se va efectua examenul microscopic pe fond negru inaintea inceperii tratamentului si, se vor efectua teste serologice timp de cel putin 4 luni. Retarpenul nu se va injecta intravenos sau intralombar sau intracavitar. Atentionari pentru bolnav: in cazul aparitiei de eruptii sau manifestari alergice (ex. edeme pe figura sau alte regiuni ale corpului, febra) se va anunta medicul.

Reactii adverse - Retarpen, solutie injectabila
Reactii anafilactice, urticarie, febra, dureri in articulatii, edem angioneurotic, eriteme multiforme, dermatite exfoliative. La terapia sifilisului poate aparea reactia Jarisch-Herxheimer, datorita eliberarii de endotoxine. Stomatite, glosite. In cazul unei terapii prelungite pot aparea germeni sau ciuperci rezistente. In cazul suprainfectarii, se vor lua masuri adecvate. La nou-nascuti pot aparea reactii locale.