Prospect Zantac, injectabil

Compozitie - Zantac, injectabil
Fiole de 2 ml: contin 50 mg ranitidina (clorhidrat) in 2 ml solutie apoasa, pentru administrare i.v. si i.m.

Actiune trapeutica - Zantac, injectabil
Zantac actioneaza ca antagonist al receptorilor histaminici de tip H2, avand un efect intens si rapid. Inhiba secretia gastrica acida bazala si stimulata, reducand atat volumul cat si continutul in acid si pepsina al secretiei.

Indicatii - Zantac, injectabil
Zantac injectabil este indicat pentru tratamentul ulcerului duodenal, ulcerului gastric benign, ulcerului postoperator, esofagitei de reflux si sindromului Zollinger-Ellison, precum si in urmatoarele situatii cand se urmareste reducerea secretiei gastrice si a debitului acid: profilaxia hemoragiilor gastrointestinale la pacienti in stare grava (ulceratii de stres), profilaxia hemoragiilor recurente la pacientii cu ulcer (duodenal sau gastric) hemoragic, si inainte de anestezia generala la pacientii cu risc de aspiratie acida, mai ales in obstetrica, la pacientele aflate in travaliu (sindromul Mendelson). In anumite cazuri sunt recomandate si tabletele de Zantac.

Doze si mod de administrare - Zantac, injectabil
Adulti: Zantac injectabil poate fi administrat fie in injectie i.v. lenta (peste 2 minute), 50 mg diluat intr-un volum de 20 ml, care se repeta la 6 pana la 8 ore; fie in perfuzie cate 25 mg/ora timp de 2 ore, perfuzia repetandu-se la 6 pana la 8 ore; fie ca injectii i.m. de 50 mg (folosind fiole de 2 ml) la fiecare 6-8 ore. In profilaxia hemoragiilor produse de ulceratiile de stres la pacientii aflati in stare grava sau in profilaxia hemoragiei recurente la pacientii cu ulcer duodenal sau gastric hemoragic, administrarea parenterala poate continua pana la inceperea alimentatiei orale. La pacientii la care se considera ca mai exista un grad de risc, se administreaza in continuare Zantac tablete 150 mg de doua ori pe zi. Pentru profilaxia sindromului Mendelson (sindromul de aspiratie acida), se administreaza 50 mg i.m. sau i.v. lent (peste 2 minute) cu 45 pana la 60 minute inainte de anestezia generala. Copii: nu s-a evaluat inca administrarea la copii. Insuficienta renala: acumularea ranitidinei poate aparea la bolnavii cu functie renala deficitara (clearance la creatinina sub 50 ml/minut). La asemenea pacienti se recomanda administrarea de Zantac in doze de 25 mg .

Contraindicatii - Zantac, injectabil
Ranitidina este contraindicata la pacientii cunoscuti cu hipersensibilitate la medicament.

Masuri de precautie - Zantac, injectabil
Tratamentul cu antagonisti ai receptorilor histaminici H2 poate masca simptomele carcinomului gastric si poate intarzia astfel stabilirea diagnosticului. In consecinta, cand se suspicioneaza un ulcer gastric, posibilitatea unui proces malign trebuie exclusa inainte de inceperea tratamentului cu Zantac. Ranitidina traverseaza placenta si este eliminata in laptele de mama. Ca si alte medicamente, Zantac va fi prescris gravidelor si mamelor care alapteaza numai daca este strict necesar. Ranitidina este eliminata pe cale renala, astfel incat concentratia serica este crescuta la pacientii cu insuficienta renala severa. In aceste situatii, dozele vor fi ajustate in functie de gradul insuficientei renale, dupa cum s-a aratat anterior. Rareori s-a semnalat bradicardie asociata cu administrarea rapida a injectiilor de Zantac, mai ales in cazul pacientilor cu tulburari ale ritmului cardiac. Nu se vor mari vitezele recomandate de administrare. La administrarea unor doze mai mari decat cele recomandate pentru antagonistii H2 s-a constatat o crestere a enzimelor hepatice cand tratamentul a durat mai mult de 5 zile. Putine rapoarte clinice sugereaza ca ranitidina ar putea determina atacuri acute de porfirie; astfel, se recomanda evitarea administrarii de ranitidina la pacientii cu porfirie in antecedent.

Reactii adverse - Zantac, injectabil
Pot aparea modificari tranzitorii si reversibile ale testelor functionale hepatice. Au fost raportate ocazional hepatite reversibile (forme hepatocelulare, hepatocanaliculare sau mixte) cu sau fara icter. Rareori s-a raportat pancreatita acuta. In cateva cazuri au aparut modificari hematologice (leucopenie si trombocitopenie) reversibile. Rareori agranulocitoza sau pancitopenie, uneori insotite de hipoplazie medulara. Reactii de hipersensibilitate (urticarie, angioedem, febra, bronhospasm, hipotensiune, soc anafilactic) au fost rareori semnalate dupa administrare parenterala sau orala. Aceste reactii au aparut ocazional dupa o singura doza. Rareori a aparut bradicardie si asistolie. Cefalee, uneori severa si vertij au fost semnalate la un numar mic de pacienti. Rareori apar cazuri de confuzie reversibila si halucinatii, predominant la pacientii in stare grava si la varstnici. Exista si unele date privitoare la scaderea reversibila a acuitatii vizuale, sugerand o tulburare de acomodare. Rareori s-au semnalat eruptii cutanate, artralgie, mialgie. Nu s-au raportat interferente clinic semnificative cu functiile endocrine sau gonadale.